Cu peste 20 de ani de experiență chirurgicală atât în centre de referință din România, cât și în instituții de prestigiu din Franța și Belgia, Dr. Dan Benția, medic primar în neurochirurgie, doctor în științe medicale, și-a dedicat întregul parcurs profesional uneia dintre cele mai dificile, dar și frumoase forme de medicină. Așa sună propria definiție pentru neurochirurgie. Îmbină rigoarea medicală cu atenția față de pacient, pornind de la convingerea proprie că în spatele fiecărui diagnostic se află un om…

Medic specialist în Cardiologie și Asistent universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, dr. Nicoleta Popa-Fotea este printre tinerii specialiști pe care îi putem întâlni dimineața devreme sau seara târziu, în gardă, la Spitalul Clinic de Urgență București, locul unde, pentru ea, fiecare decizie rapidă este vitală în lupta de a reduce suferința pacientului. Medicina nu înseamnă doar diagnostic și tratament pentru dr. Nicoleta Popa-Fotea, care ne face astfel să privim cu și mai multă speranță…

Face parte din generația medicilor tineri, dedicați, implicați, cu dorința de a schimba lucrurile în mai bine. Dr. Larisa Holbănel este medic specialist obstetrică-ginecologie în cadrul Centrului Medical FocusMed și spune că profesia pe care și-a ales-o este mai mult de atât, este responsabilitate și vocație. Dacă obstetrica îi oferă oportunitatea de a îngriji simultan două vieți, a mamei și a fătului, ginecologia îi permite în schimb diagnosticarea și tratarea diverselor patologii, așadar nicio zi din viața profesională nu seamănă…

Medicina de urgență reprezintă un domeniu complex, în care deciziile clinice trebuie luate rapid, adesea în condiții de incertitudine și cu informații limitate. În acest context, dimensiunea etică a actului medical devine esențială, fiind necesară adaptarea principiilor fundamentale ale eticii medicale la realitățile specifice urgenței. Articolul de față analizează principalele dileme etice întâlnite în practica de urgență, cum ar fi consimțământul informat, trierea pacienților, conflictul dintre autonomie și beneficență, precum și influența factorilor contextuali asupra procesului decizional. De asemenea, sunt…

Sindromul de burnout este recunoscut pe scară largă ca o consecință a stresului profesional cronic, însă evaluarea sa rămâne predominant subiectivă, bazată pe autoraportare și instrumente psihometrice cu reproductibilitate variabilă. Această dependență de percepția individuală limitează identificarea precoce a burnoutului și complică delimitarea sa de alte entități clinice, precum depresia sau tulburările de adaptare. În acest context, identificarea unor biomarkeri biologici ar putea oferi o ancoră obiectivă pentru evaluarea vulnerabilității la stres cronic, completând instrumentele existente și reducând riscul de…

Osteoporoza este o patologie scheletică sistemică, caracterizată prin scăderea rezistenței osoase și creșterea riscului de fractură de fragilitate. Din perspectiva medicinei fizice și de reabilitare, osteoporoza trebuie abordată nu doar ca boală a densității minerale osoase, ci ca sindrom clinic complex, în care fragilitatea osoasă se asociază cu sarcopenie, dezechilibru, durere, accentuarea cifozei fiziologice sau hipercifoză, risc de cădere, frică de mișcare și pierderea autonomiei funcționale. Pacientul cu osteoporoză – introducere Datele europene arată că osteoporoza și fracturile de fragilitate…

Citocromul P450 are un rol central în biotransformarea medicamentelor, în special prin reacțiile de fază I, influențând intensitatea și durata răspunsului terapeutic. Activitatea izoenzimelor CYP poate fi modificată prin inhibiție sau inducție, cu efecte importante asupra concentrațiilor plasmatice. Inhibiția poate favoriza acumularea medicamentelor și creșterea riscului de toxicitate, iar inducția poate accelera metabolizarea, reducând eficacitatea tratamentului. În practica terapeutică sunt relevante și interacțiunile cu produse naturale, precum sunătoarea, sucul de grepfrut sau nicotina. Introducere             Răspunsul farmacologic al unui medicament…

Variabilitatea genetică reprezintă adesea veriga lipsă în explicarea reacțiilor adverse care se instalează aparent „fără cauză”, la doze corecte și în absența unor interacțiuni medicamentoase evidente. Diferențele genetice care influențează metabolismul, transportul sau răspunsul imun pot transforma un medicament considerat sigur, într-un risc semnificativ pentru anumiți pacienți. În acest context, diagnosticul molecular redefinește interpretarea datelor farmacologice, permițând trecerea de la o abordare bazată pe valori medii la una centrată pe biologia individuală. Integrarea componentelor genetice în analiza farmacologică nu înlocuiește…

Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) reprezintă una dintre cele mai utilizate clase farmacologice în practica clinică, având proprietăți analgezice, antipiretice și antiinflamatoare. Aceste medicamente acționează prin inhibarea ciclooxigenazelor (COX-1 și COX-2), enzime implicate în sinteza prostaglandinelor, mediatori esențiali ai inflamației, durerii și febrei. În contrast, antiinflamatoarele steroidiene, precum glucocorticoizii, acționează la nivel genomic și au un efect antiinflamator mult mai potent, dar cu un profil de reacții adverse diferit și mai complex. Alegerea între cele două clase depinde de contextul clinic, severitatea…