A XV-a aniversare a Societatii Romane de istoria Farmaciei

Dialog cu dr. Farm. Constantin Iugulescu

Galenus: Stiu ca sunteti un mare iubitor al istoriei farmaciei. Cand si cum a inceput dragostea Dv. pentru aceasta ramura a stiintei?

Constantin Iugulescu: Cred ca a inceput cu istoria, o chestiune de ereditate si educatie. Tata cumpara carti de istorie, bunicul m-a invatat literele chirilice. De la stramosi am primit mostenire o colectie de peste 200 documente scrise in chirilica, cel mai vechi din 1792. Ma consider cel mai fericit cetatean.

Pasiunea pentru istoria farmaciei a inceput din 1962, cand in sedintele MSSH am programat, ca din intimplare, aniversarea centenarului Farmaco-peei Romane Ed. I. Peste un an, am organizat o intilnire intre farmacisti si publicul neinitiat cu tema: "Istoricul farmaciei orasului si raionului Sebes". M-au ajutat farmacistii. Am facut si o expozitie ocazionala. Din 1963, am intrat la invitatia farmacistului Ciulei din Iasi, in miscarea de istoria medicinei si farmaciei. Participind in fiecare an la simpozioanele nationale, m-am format ca specialist. Pasiunea pentru istoria farmaciei nu m-a lasat sa absentez.

G: Cand a luat fiinta Societatea de istoria farmaciei?

C. I.: A fost o desprindere de istoria medicinei. Miscarea de istoria farmaciei, odata cu cea a medicinei a inceput la Cluj, dupa Primul Razboi Mondial, dar mai ales din septembrie 1929 cand celebrul medico-istoric Victor Gomoiu a infiintat Societatea Regala Romana de Istoria Medicinei, Farmaciei Veterinariei si de Folclor. ~n 1948 a fost desfiintata, organizat o societate mama de Istoria medicinei in 1953-55, care din 1972 a primit denumirea de Societatea romana de istoria medicinei si farmaciei. Din aceasta societate s-a desprins in 1991 o parte din farmacistii care au colaborat la infiintarea unei noi societati.

G: In ce imprejurari?

C. I.: In anul 1991, impreuna cu prof. dr. Martian Cotrin am participat la Congresul International de Istoria Farmaciei de la Praga. Prof. Cotrau, spre surprinderea mea, la deschidere, a cerut ca urmatorul congres sa se desfasoare in Romania. Propunerea m-a speriat, nu eram pregatiti. Un congres de asa amploare punea probleme societatii cu experienta. Crezand ca nu avem timp de asteptat, ajutat de colegi, am inceput organizarea actualei societati / chiar unei socientati.

G: A fost dificil?

C. I.: Deloc. Am intocmit formalitatile si am obtinut sentinta judecatoreasca de infiintare la data de 13 iunie 1991.

G: Societatea Dv. a inceput sa functioneze, cu ce va laudati acum la a XV-a aniversare?

C. I.: Cu organizarea Congresului International de Istoria Farmaciei, al 36-lea, la Sinaia, in septembrie 2003, a doua colocvii internationale (1996 Cluj si 2002 Bucuresti), cu 15 reuniuni nationale anuale din care 3, la congresele nationale si aproape 50 sedinte stiintifice trimestriale – si altele.

G: Printre aceste "altele" aveti si realizari mai de sentiment?

C. I.: Da, si chiar nespus de frumoase. Mai intii relatiile cu farmacistii francezi, apoi infratirea cu farmacistii catalani din Societatea prietenilor istoriei si stiintei farmaceutica catalana cu sediul la Barcelona (SAHCFC) si mai stabile si puternice relatii cu farmacistii polonezi.

G: Dar Europa ce spune? Va recunoaste societatea?

C. I.: Cred ca da. Societatea noastra se numara printre cele 16 societati de istoria farmaciei din lume si nu este ultima. Societatea catalana a publicat si publica vesti despre noi. Buletinul SAHCFC din Barcelona si in presa farmaceutica din Polonia. Congresul International de la Sinaia a intrunit mari personalitati din toate tarile occidentale. Daca mai adaugam si prezentele cu lucrari ale membrilor nostrii la toate congresele internationale din Occident, cred ca am reusit sa fim recunoscuti. Cel putin asa se pare din scrisorile pe care le primim la societate.

G: Iubirea Dv. de istoria farmaciei este evidenta. La ce ati renuntat pentru acest important domeniu?

C. I.: La tot timpul liber, lucrez zi de zi, sarbatorlie, eu nu am timp de televizor, distractii etc. Acest lucru nu ma caracterizeaza pe mine. Asa lucreaza orice specialist care se respecta.

G: Dar regrete aveti?

C. I.: Desigur, ca nu am facut mai mult si nu am terminat de ordonat fondul personal de arhiva.

G: Pentru cine aranjati arhiva?

C. I.: Pentru cei care vor sa continue cercetarile mele de istoria farmaciei.

G: In ce consta aceasta arhiva?

C. I.: Am 10 volume de lucrari stiintifice, 30 de caiete studentesti cu extrase din arhivele statului, 30 volume intitulate "Memorii, dialoguri, scrisori", repertorii, biografii, relatii cu strainatatea etc. din care o treime au ca obiect cercetari de istoria farmaciei militare.

G: Dar de publicat, ati publicat ceva?

C. I.: Este marele meu regret… Am publicat putin: doua pachete de versuri, peste o suta de articole. Am definitivat si un fel de tratat de isoria farmaciei militare care e gata de tipar, un material de istorie militara, si alte subiecte.

G: Va multumesc domnule dr. farmacist.