Crategus – date farmacologice si clinice

O terapie rationala trebuie sa indepli-neasca anumite cerinte stiintifice din punct de vedere farmacodinamic, farmacocinetic si de eficienta clinica. Una din primele cerinte pentru trasabilitatea rezultatelor farmacodinamice si toxicologice si pentru comparabilitate cu studiile clinice este definirea exacta a plantei utilizate, a extractului folosit si date privind bioechivalenta sa.

Constituientii speciei Crategus
Speciile de Crategus sint arbusti cu ramuri spinoase, flori albe si fructe sub forma de drupe rosii. De la aceasta planta se recolteaza: frunzele, florile, florile cu frunze si fructele. Exista mai mult de 100 de specii de Crategus din care numai 5 sint oficinale (desemnate ca plante medicinale) si numai Crategus levigata (sinonim C oxyacantha) si Crategus monogina isi au aplicabilitate in terapie (1,2,3,4). Produsul vegetal contine flavonoide (flavone, flavonoli) incluzind hiperozida, vithexinrhamnozide, rutin, vitexina si oligomeri ai proantocianidolului (n=2 la n=8, unitati catehina si epicatehina) (5,6,7,8) care pot fi acceptate ca si constituienti cu activitate farmacologica.

Profilul actiunii farmacologice a speciei Crategus
Speciile de Crategus se bucura de o larga utilizare in medicina traditionala ceea ce a condus la investigarea activitatii farmacologice in vederea elucidarii relatiei structura chimica – activitate farmacologica specifica a componentelor bioactive. Profilul actiunii farmacologice a fost prezentat rezumativ in 1981 de Ammon si Handel (8,9) si confirmat mult mai recent prin studii experimentale.

Aceasta inseamna ca profilul farmacologic al plantei este diferit de cel al glicozidelor ca digoxina si digitoxina cu efect inotrop pozitiv, cronotrop negativ, dromotrop negativ si batmotrop pozitiv.

Farm. Mariana Panturoiu