Exista o relatie intre cancer si alimentatie

Multi dintre semenii nostri au o teama crescanda in ceea ce priveste consumul unor alimente si incidenta cu maladia canceroasa. Este adevarat ca prin demonstratii stiintifice, bine fundamentate, unele alimente din mediul inconjurator pot avea incidenta cu boala canceroasa. Tocmai de aceea am considerat util de a pune in discutie un asemenea subiect, desi la prima vedere pe farmacist l-ar interesa mai putin o astfel de problematica. Deseori farmacistului, in practica diurna, i se pun diverse intrebari de catre omul bolnav, la care trebuie sa i se dea raspunsuri pertinente, cu atat mai mult cu cat si unele substante folosite in farmacie pot avea sau chiar au incidenta cu maladia pusa in discutie, daca sunt utilizate irational.

Profesorul Henri Bour are o serie de publicatii pe aceasta tema, aducand precizari majore in chestiunile cele mai controversate legate de alimentatie. Profesorul Mathé, specialist in oncologie, de la Institutul Villejuif, accepta ca 50%-80% din cancere sunt favorizate, initiate sau provocate de factori fizici, chimici, virali sau de radiatii care pot exista accidental, sau nu, in mediul in care traim.

Profesorul Rene Truhaut, toxicolog de mare reputatie, admite si el, in parte, teama incidentei unor factori cu boala canceroasa. Acestei probleme i-a consacrat multe lucrari, in care se evidentiaza faptul ca relatia doza-efect ramane actuala in materie de otrava, aceasta relatie nefiind intotdeauna aplicabila in toxicologia carcinologica alimentara. In ce masura factorii de mediu favorizeaza aparitia si frecventa unor forme de cancer? La aceasta problema se poate raspunde printr-o remarca prealabila si anume: cert este o crestere a medoie de viata – 70 ani la barbati si 78 ani la femei – si ca maladia canceroasa este mai frecventa la varste avansate si de aceea trebuie sa se tina seama de longevitatea indivizilor, in studiul comparat al frecventei maladiei. In egala masura metodele de diagnostic si de depistare a cancerului sunt mult mai avansate astazi comparativ cu trei-patru decenii in urma. Practic astazi nu se mai moare de cancer, fara sa se stie ca individul a suferit de aceasta maladie, precizare facuta fie in timpul vietii, fie prin examen necropsic. In aceste conditii este greu de precizat, de catre specialisti, daca factorii de mediu sunt cu adevarat stimuli in aparitia bolii sau este vorba de o stimulare aparenta, date fiind posibilitatile crescute de investigatie comparativ cu timpul anilor ’40 -’50.

Specialistii de la Villejuif afirma, fara dubii, ca doi factori sunt net cancerigeni, tutunul si alcoolul, asocierea lor marind riscurile. Sunt unele substante necancerigene prin ele insele, dar pot antrena iritatii locale si acestea se numesc cocarciogene (cum sunt substantele tensioactive) care faciliteaza penetratia substantelor cancerigene in celula vie. Se stie ca industria alimentara foloseste numerosi coloranti pentru a da alimentelor un aspect atragator, unii dintre ei au un potential cancerigen. Din 400 de coloranti admisi pe piata mondiala spre a fi folositi in alimentatie, Franta a autorizat doar 28. Foarte cunoscut este 4 dimetil-amino-azobenzen, numit in termeni comerciali „galben de unt” demonstrat ca avand un potential cancerigen pronuntat, la animalul de experienta, inducand in special cancerul hepatocelular. Acest colorant a fost scos din uz si inlocuit cu beta-carotenul, care este o provitamina, care nu prezinta nici un risc. Colorantii azoici au un potential cancerigen bine precizat pus pe seama -N=N- (legatura azo-) si a functiei aminice.

Daca gruparea aminica se acileaza cu o functie carboxilica sau sulfonica, puterea cancerigena dispare. Un alt colorant AB, prin sciziune metabolica, conduce la beta-naftilamina, cancerigena prostatic. Colorantii din clasa derivatilor sulfonici hidrosolubili ai trifenil-metanului pot fi cancerigeni pentru ficat si colecist.
Unii coloranti alimentari, cum sunt Amarantina si Ponceur 2 sunt discutati divergent, in unele tari. Unii sustin, pe baza experimentala pe animal, ca primul colorant este cancerigen prin el insusi si prin metabolitii sai, in timp ce Ponceur 2 este un generator cancerigen mai putin activ si cu toata distinctia semnalata, unele tari folosesc ambii coloranti, altele nu folosesc nici unul.

Alti doi coloranti, ftaleinele si beta-rodeninele sunt suspectati de potential carcinogen precum si pentru proprietatile alergizante. Bine ar fi sa se revina la colorantii naturali si sa se renunte la gustul publicului consumator in vederea obtinerii de produse alimentare cu culori stralucitoare.

Educolorantii sintetici sunt folositi pe scara larga, fara sa li se cunoasca actiunea toxica si provenienta in totalitate. In prezent nu sunt reglementari internationale care sa precizeze folosirea sau nefolosirea acestor substante.

Ciclamatul de sodiu nu a fost autorizat de a fi folosit chiar de la descoperirea sa necunoscandu-se riscurile induse de aceasta substanta. S-a initiat un studiu metodic, care a durat ani de zile. Dupa ce a fost consumat ca indulcitor, timp de multi ani, studiile s-au reluat si s-a constatat ca metabolitul principal, rezultat dupa transformarea ciclamatului de sodium, este ciclohexilamina, care poseda un puternic potential cancerigen. Un studiu amanuntit si sistematic la om, cu rezultate asigurate statistic, nu este inca intreprins si totusi ciclamatul este suspectat in continuare de potential carcinogen.

Zaharina, dupa Lederer, cunoaste doua sorturi, una pura si alta impura, in functie de procedeele de preparare. Daca sursa de obtinere a zaharinei este toluenul, atunci prin metabolizare se ajunge la orto-toluen-sulfonamida puternic cancerigena. S-a stabilit ca zaharina pura nu este nociva, ea devenind activa prin impuritatile sale. Prudent este insa ca zaharina sa nu fie folosita de femeia insarcinata.
Alcoolul si tutunul sunt cancerigene prin caracterul lor imunosupresiv, pe de o parte, iar pe de alta parte, prin iritatiile locale pe care le antreneaza.

Radiatiile gama, Cobalt 60 sau Cesium 132, folosite impotriva germinarii graului si cartofilor in silozuri, utilizate in doze mari pot transforma constituentii alimentari, proteinele, acizii nucleici, in produsi indezirabili. Aceste iradieri sunt admise de reglementari oficiale, precizandu-se cantitatile de radiatii admise, eliberadu-se in acest sens o autorizatie de iradiere.

Alimentele afumate (carnea, prunele) sunt incriminate ca fiind periculoase, ca urmare a unor observatii asupra populatiilor din jurul Marii Baltice, din Islanda sau din nordul Germaniei, care afuma carnea cu lemn de brad sau cu lemne putrezite, demonstrandu-se ca incidenta cancerului digestiv este crescuta. In fumul acestor lemne arse se gaseste 3-4 benzo-piren, substanta puternic cancerigena. Prin afumarea carnii, temperatura ajunge in jur de 700˚C, temperatura la care grasimea din proteina animala se pirolizeaza si se obtin corpi acroleinici, corpi ciclici si polimeri conjugati care introduc procese potential cancerigene. De asemenea, in carnea afumata se gasesc 1,5-3,5 micrograme/kg. de hidrocarburi aromatice, calculandu-se ca un kilogram de carne afumata este tot atat de periculos ca si fumatul a 200 de tigari. Unele insecticide, erbicide si fungicide nu se dovedesc cu mari riscuri cancerigene. Insecticidele organo-clorate ascund multe riscuri, cu exceptia lindanului de structura gama.

O intrebare pusa de multi cercetatori este si aceea daca oestrogenii sunt cancerigeni. Oestrogenii de sinteza actioneaza identic cu cei naturali daca sunt administrati oral, cei sintetici patrund in organism pe cale porta, in timp ce oestrogenii naturali, pe cale sistemica. Dietilstilbestrolul sintetic se concentreaza la nivelul ficatului si antreneaza o congestie si o stimulare hepatocitara. S-a observat o oarecare frecventa de cancere hepatice si de endometru la copii ale caror mame au primit doze importante in timpul sarcinii.

Dar ambalajele obtinute din materiale plastice?

De regula, aceste ambalaje au ca monomeri etilene halogenate (un exemplu este clorura de vinil) si, dupa cum se stie, reactia de polimerizare nu este totala, ramanand si monomeri liberi care pot migra in continut, mai ales cand alimenul este acid si timpul de stocare este lung. Se constata angiocarcinoame la muncitorii din industria materialelor plastice, mai ales la cei din industria polimerilor vinilici. Astazi se stie cu oarecare precizie ca serii chimice diferite sunt cauza multiplelor carcinogeneze „chimice” si ca diversele specii animale sunt total diferite ca sensibilitate, la diversi agenti chimici. Uneori este foarte hazardant sa se extrapoleze rezultatele obtinute pe animalul de experienta, la om, mai ales in oncologie.

Ca o concluzie, profesorul D. Denoix afirma ca, in cazul speciei umane, sunt putine anchete epidemiologice, cu asigurari statistice care sa prezinte date solide, referitoare la existenta unei corelatii sigure intre absorbtia unui aliment si existenta unui sau altui tip de cancer. Tocmai de aceea cercetarile in oncologia clinica, in institutele de specialitate, sunt in continua atentie, in acest camp de incidenta a alimentatiei cu carcinogeneza umana.
Am considerat ca aceste notiuni ar putea fi utile farmacistului practician si altor specialisti, care vin in contact cu publicul deloc avizat in materie de incidenta dintre alimentatie si predispozitia sau chiar aparitia unor maladii.