Medicatia de urgenta

Urgenta medicala este o boala care afecteaza in mod grav functiile vitale ale organismului, punand astfel in pericol viata bolnavului. Asa spre exemplu infarctul miocardic acut afecteaza in mod grav functia circulatorie, ocluzia intestinala afecteaza in mod grav functia digestiva, iar insuficienta renala afecteaza functia excretorie. Daca la inceput urgenta poate afecta doar o anumita functie, pe parcurs duce la afectarea si altor functii vitale (ex stopul cardiac aduce dupa sine instalarea rapida a stopului respirator).

Unele urgente medico-chirurgicale, cum este cazul plagilor sau fracturilor, apar brusc, in plina sanatate, consecinta, de cele mai multe ori, a unui accident. Altele precum infarctul de miocard sau accidentul vascular cerebral pot aparea brusc, in plina sanatate aparenta, dar pe fondul unor tulburari aterosclerotice care au evoluat asimptomatic. Unele urgente pot aparea pe fondul unor afectiuni cronice cunoscute de pacient si ar putea fi prevazute si prevenite prin prezentarea, in timp cat mai scurt, la medicul de familie. Astfel, daca la un bolnav cu angina pectorala incep sa apara dureri precordiale in repaus sau chiar in timpul noptii, ar putea fi vorba de o angina instabila care reprezinta factor de risc pentru infarctul acut de miocard.

Recunoasterea unei urgente se poate face in functie de gravitatea si rapiditatea dupa care afecteaza functiile organismului, care la randul lor pot fi apreciate in functie de o serie de semne si simptome caracteristce. De exemplu, durerea abdominala poate fi expresia unui ulcer duodenal sau a unui colon iritabil dar durerea abdominala violenta este expresia unei urgente abdominale cum ar fi perforatia duodenala sau sarcina extrauterina rupta etc.

Farmacistul este confruntat de obicei cu un anumit tip de urgente care variaza in functie de structura colectivitatii careia ii apartine dar si de accesibilitatea bolnavului la medic si spital. Cel mai adesea este solicitat in cazul unei febre determinata, de obicei, de infectii respiratorii sau urinare, pentru o diaree provocata adesea de o enterocolita acuta, pentru dureri abdominale provocate de dureri dispeptice, de o colica bili-ara, dar si de o criza de ulcer gastro-duodenal sau o apendi-cita, pentru o cefalee determinata, cel mai adesea, de o migrena, H.T.A., de o spondilita cervicala etc.

Protocolul incheiat intre Ministerul Sanatatii, reprezentat de Eugen Nicolaescu, ministrul Sanatatii si reprezentantii farmacistilor, a stabilit o serie de situatii si clauze privind eliberarea medicamentelor care, in situatii obisnuite, necesita prescriptie. Farmacistul poate elibera dozele pentru 24 h in timpul saptamanii si pentru 72 h la sfarsitul saptamanii sau in sarbatorile legale pentru medicamentele care nu sunt clasificate ca si OTC (over the counter).

In caz de urgenta eliberarea este fundamentata pe sesizarea unor simptome grave care nu pot fi rezolvate cu medicamentele OTC. Eliberarea va fi insotita de recomandarea expresa a prezentarii la medic iar in cazurile grave de solicitare a serviciului de ambulanta. Farmacistul va utiliza toate cunostintele sale profesio-nale pentru a veni in sprijinul pacientului. In acest scop va solicita toate informatiile legate de cererea urgentei sale: medicatie curenta, alte afectiuni, alergii si alte aspecte care pot influenta decizia farmacistului luand in considerare afectiunea pentru care se solicita medicamentul, grupa terapeutica din care face parte medicamentul, efecte adverse, contraindicatii.
Farmacistul poate actiona in interesul pacientului, in limita competentei sale, pentru a asigura continuitatea administrarii unui medicament recomandat de medic, fara a se prezenta o prescriptie medicala in mai multe situatii stabilite in protocolul amintit. Medicamentele psihotrope si stupefiante nu vor urma aceaste reguli.

Pacient cronic cunoscut de catre farmacist sau aflat in evidenta farmaciei ca utlizator al medicamentului solicitat, dar care din diverse motive nu a putut ajunge la medic. In sprjinul acestei situatii ar fi utila existenta unei baze de date cu pacientii si prescriptiile lor eliberate in timp;
Pacient care nu prezinta o prescriptie dar prezinta un bilet de iesire din spital, o scrisoare medicala etc.;
Pacient care prezinta o prescriptie a carei valabilitate a expirat;
Pacient care prezinta o schema de tratament parafata de medicul prescriptor;
Pacient aflat in tranzit si care nu isi poate continua tratamentul;
Pacient aflat in mediul rural, intr-o localitate care are cabinet medical, dar nu este prezent medicul, sau pacientul se afla intr-o localitate unde nu exista cabinet medical;

In sprjinul acestor exceptii de eliberare a medicamentelor vin si o serie de considerente farmacoterapice. Este interzisa oprirea brusca a tratamentului indelungat si cu doze mari de antihipertensive in special simpatolitice (clonidina, beta adrenolitice) datorita efectului de rebound. Acesta se manifesta prin HTA exacerbata si alte simptome de tip simpatominetic (tahicardie, palpitatii, tremor, anxietate, transpiratii). De asemenea intreruperea brusca a unui tratament de lunga durata cu corticosteroizi determina aparitia de manifestari de insuficienta corticosuprarenala acuta (hipocorticism exogen). Acesta se manifesta prin astenie, voma, cefalee, apatie, anorexie, iritabilitate, stari depresive, hipoglicemie. Se pot exacerba simptomele bolii tratate: febra, artralgii, mialgii la reumatici, stare de rau la astmatici.

Din pacate, unele din situatiile posibile de eliberare a unui medicament fara prescriptie, pot determina si mentine autome-dicatia pentru pacientii pentru care este „mai usor” sa mearga din farmacie in farmacie si sa obtina dozele pentru 24 h decat sa se prezinte la medic. Automedicatia poate antrena abuzul de medicamente cu efecte grave asupra sanatatii individului mai ales atunci cand nu este consiliat de un farmacist, in conditiile unei educatii precare a populatiei privind utilizarea medicamentelor. Cresterea tendintei la autome-dicatie, accentueaza si mai mult rolul farmacistului in consilierea pacientului.