Nutritia sugarului – Aspecte de alimentatie a sugarului sanatos

Revista Galenus

Conf. Dr. Doina Miere

– continuare din numãrul trecut –

Alimentatia cu lapte de mama

Evolutia secretiei lactate
Laptele de mama este unicul aliment pregatit in mod natural pentru alimentatia noului-nascut si este recomandat ca aliment de electie atunci cand acest lucru este posibil. Compozitia laptelui prezinta oscilatii in raport cu stadiul lactatiei, sub acest aspect diferentiindu-se trei tipuri de lapte: colostrul, laptele de tranzitie si laptele matur.

Colostrul – un lichid galbui opalescent si usor cremos – contine mai multe proteine, vitamine liposolubile si minerale decat laptele matur si este bogat in imunoglobuline care au misiunea de a apara organismul nou-nascut de posibile infectii si contaminari. Acest lapte, datorita compozitiei sale, trebuie folosit pentru alimentatia noului-nascut si nicidecum nu trebuie depreciat. Laptele de tranzitie – este mai fluid si inlocuieste colostrul la 2-4 zile de la nastere. Contine proportii mai ridicate de lipide, lactoza, vitamine hidrosolubile si calorii decat colostrul, apropiindu-se ca si compozitie de laptele matur. Se secreta doar intre zilele 3 si 7 de la nastere.

Laptele matur – incepe sa fie secretat intre zilele 7 si 10 dupa nastere si contine un procent ridicat de lipide. Lactatia se stabileste complet dupa primele trei-sase saptamani, fiind importanta alimentarea frecventa a sugarului, la fiecare trei sau patru ore. Odata ce lactatia este bine stabilizata, timpul dintre mese se poate mari, fara sa existe pericolul unei diminuari a productiei lactate.

Alimentatia artificiala cu formule de lapte praf
In alimentatia artificiala a sugarului se utilizeaza formule comerciale de lapte praf bazate in mod fundamental pe laptele de vaca, caruia i se aduc o serie de modificari in scopul adaptarii compozitiei lui la posibilitatile digestive ale sugarului. Principalele modificari la care este supus laptele de vaca sunt:

deshidratarea pe cale termica – laptele praf steril, cu unele transformari fizico-chimice care ii faciliteaza digestia;
reducerea continutului de proteine, electroliti si a presiunii osmotice;
ameliorarea calitativa a proteinelor si aminoacizilor;
adaosul de hidrati de carbon;
inlocuirea partiala a lipidelor cu uleiuri vegetale in vederea echilibrarii raportului dintre acizii grasi;
adaosul de vitamine si oligoelemente.

Formulele de lapte praf pentru sugari, desi se apropie din ce in ce mai mult de compozitia laptelui matern gratie evolutiei stiintifice in cunoasterea compozitiei laptelui de mama, pastreaza inca diferente importante cu precadere din motive tehnologice sau economice.
In aceste formule, raportat la laptele de mama:

sunt prezenti majoritatea acizilor grasi, desi lipsesc unii compusi care ar putea avea functii importante;
cantitatea si calitatea unor proteine este inca diferita;
nivelurile de calciu, fier, sodiu, clor sunt mai mari.

In tabelul 2 este prezentat continutul comparativ in principalii nutrienti al laptelui de vaca, laptelui de mama si al unei formule de lapte praf pentru sugari.

Fara indoiala, alimentatia artificiala reprezinta o alternativa adecvata la alimentatia la san pentru sugarul sanatos, dar ea poate fi indicata de asemenea sugarilor cu anomalii congenitale care interfera cu lactatia naturala sau copiilor care au nevoie de o formula speciala datorita unei alergii sau unei erori metabolice congenitale. Comitetele internationale de nutritie – Societatea Europeana de Gastroenterologie si Nutritie Pediatrica (ESPGAN), Comitetul de Nutritie al Academiei Americane de Pediatrie – au stabilit normele privind compozitia laptelui praf destinat alimentatiei sugarilor, in conformitate cu recomandarile FAO / OMS asupra necesitatilor nutritionale. Aceste recomandari au condus la obtinerea unor formule de lapte praf care sa acopere nevoile nutritionale ale sugarilor si in acelasi timp sa corespunda posibilitatilor de digestie ale acestora.

Conform reglementarilor internationale, formulele de lapte praf pentru sugari se diferentiaza in formule de inceput, care se adreseaza sugarului in primele 4 luni de viata si formule de continuare, care se adreseaza sugarilor peste varsta de 4-6 luni.

Formule de inceput (formule de initiere) – denumite anterior „adaptate” si avand destinatia de a acoperi toate necesitatile nutritive ale noului-nascut in primele 4-6 luni de viata, sunt singurele variante acceptate in cazul imposibilitatii alimentarii la san a sugarului. Daca aceste formule continua sa fie administrate si dupa aceasta perioada, pana la implinirea varstei de un an, este necesar sa se introduca si alte alimente nelactate, alimente care fac parte din ceea ce se numeste „alimentatie complementara”.
Formule de continuare – numite si „de intarcare” se admi-nistreaza dupa primele 4-6 luni, in continuarea formulelor de inceput. Exigentele nutritive asupra compozitiei acestora nu sunt atat de rigide ca si in cazul formulelor de inceput, datorita faptului ca la varsta la care se administreaza ele, sugarul are deja desavarsite o mare parte dintre sistemele orga-nismului sau.

Impreuna cu formulele de continuare trebuie de asemenea sa se ingere o alimentatie complementara nelactata.

Stabilirea ratiei in alimentatia artificiala
In situatia in care, din diverse considerente, nu se poate asigura alimentatia cu lapte de mama, alimentatia artificiala trebuie initiata din prima zi de viata, cel tarziu la 12 ore dupa nastere. In primele ore noului-nascut i se admi-nistreaza o solutie de glucoza 5 %, urmata de 20-50 ml lapte. In ziua a 2-a de viata se administreaza de 7 ori cate 20 ml lapte si in conti-nuare ratia creste progresiv cu cate 10 ml / masa in fiecare zi pana in ziua a 10-a. Dupa primele 10 zile ratia de lapte va trebui sa acopere pe de o parte nevoile de lichide ale sugarului, care sunt de 140-160 ml / kg / zi in primul trimestru si de 125-150 ml / kg / zi in trimestrul al doilea si pe de alta parte nevoile energetice de 115 kcal / kg / zi in primele 2 luni, respectiv 105 kcal / kg / zi pana la varsta de 6 luni. In prima luna se administreaza 7 mese / zi, in lunile a 2-a si a 3-a cate 6 mese / zi iar din luna a 4-a cate 5 mese / zi, cu un interval de 3-4 ore intre ele si o pauza nocturna de 6-8 ore.

Diversificarea alimentatiei sugarului sau alimentatia complementara
Diversificarea alimentatiei su-garului inseamna trecerea de la alimentatia exclusiv lactata la un regim variat in care alaturi de lapte sugarul primeste alimente nelactate de consistenta solida sau semilichida. Pentru acest tip de alimentatie se mai foloseste si termenul german „beikost” care inseamna „alimentatie aditionala”.

Necesitatea alimentatiei complementare
Din punct de vedere nutritiv este necesar ca alimentatia complementara sa fie introdusa incepand de la 4-6 luni, deoarece la aceasta varsta laptele de mama nu mai este suficient singur pentru a acoperi necesarul de vitamine si minerale al sugarului. Astfel, continutul de fier al laptelui de mama descreste de-a lungul perioadei de lactatie iar depozitele hepa-tice ale copilului se pot epuiza, fiind necesara furnizarea lui prin alte tipuri de alimente.
Un aspect important de care trebuie sa se tina seama la introducerea alimentatiei complementare este cel educational, deoarece in aceasta perioada incep sa functioneze masticatia si deglutitia alimentelor solide, si de asemenea devine necesara obisnuirea sugarului cu gusturi si consistente noi.

Posibile inconveniente ale alimentatiei complementare
Literatura de specialitate a descris o serie de inconveniente corelate cu introducerea precoce a alimentatiei complementare, dintre care mai importante sunt:

supraincarcarea renala cu elemente care pot cauza hiperosmolaritate plasmatica
dezvoltarea unor alergii alimentare a caror frecventa incrimineaza introducerea precoce a laptelui de vaca sau a alimentatiei complementare
unele componente ale alimentatiei complementare pot prejudicia sanatatea sugarului.

Astfel, introducerea precoce a zaharozei duce la obisnuirea su-garului cu gustul de dulce al acesteia, care este unul dintre principalii agenti responsabili de dezvoltarea cariei dentare si in plus prezinta pericolul de a determina dezechilibre nutritionale.
Unele legume pot sa contina concentratii ridicate de azotati care pot constitui un pericol pentru su-garul mai mic de 4 luni, acesta neavand dezvoltate in totalitate mecanismele de detoxifiere. Multe cereale contin gluten, care, introdus precoce in alimentatia unui sugar cu predispozitie, creste riscul de manifestare a into-lerantei la acest component (into-leranta la gluten sau boala celiaca). Prezenta unor aditivi sau contaminanti in alimentatia complementara ridica problema nocivitatii acesteia.

Recomandari privind administrarea alimentatieicomplementare
In legatura cu introducerea alimentatiei complementare, ESPGAN face urmatoarele recomandari:

In indrumarea parintilor pentru introducerea alimentatiei complementare va trebui sa se tina seama de nivelul socio-cultural al familiei, de atitudinea parintilor si de calitatea relatiei dintre mama si copil.
In general, alimentatia complementara nu trebuie sa fie introdusa inaintea varstei de 3 luni si nici mai tarziu de varsta de 6 luni. Se incepe cu cantitati mici (una sau doua lingurite) si atat cantitatea, cat si varietatea vor fi crescute treptat. Introducerea unui aliment nou se va face abia dupa ce s-a stabilit toleranta la cel anterior.
La varsta de 6 luni alimentatia complementara nu trebuie sa reprezinte mai mult de 50% din aportul energetic total. Pana la varsta de 1 an copilul este hranit cu nu mai putin de 500 ml lapte de mama sau formule lactate echivalente pe zi.
Nu este necesar sa se specifice tipul alimentatiei complementare (cereale, fructe sau legume) cu care trebuie sa se inceapa. Alegerea primului aliment se individualizeaza functie de starea de nutritie a sugarului, de obiceiurile familiale, nationale, de factorii economici.
Este de preferat ca alimentele cu potential alergenic, cum sunt oul sau pestele, sa nu fie introduse inaintea varstei de 5 – 6 luni.
Alimentele care contin gluten sau componenti asemanatori acestuia (graul, secara, orzul, ovazul) nu vor fi introduse inaintea varstei de 4 luni si daca se poate chiar si inaintea varstei de 6 luni
In primele luni de viata se evita ingestia de alimente care ar putea sa contina nitrati cum sunt sfecla, spanacul.

Un aliment nou se introduce in alimentatia sugarului in cantitate progresiv crescanda, in timp ce laptele se reduce proportional, pana se inlocuieste cantitatea de lapte a unei mese. O masa de lapte este inlocuita in decurs de mai bine de o saptamana si numai dupa ce sugarul s-a obisnuit cu acel aliment se poate trece la altul. Daca sugarul refuza sistematic un aliment, se intrerupe un interval de timp administrarea lui, dupa care se face o noua incercare de introducere a acestuia. Daca apar tulburari digestive, alimentatia cu preparatul in cauza se intrerupe, reintroducandu-se dupa ce se normalizeaza tranzitul.
Administrarea unui aliment care este luat cu placere, la mai multe mese poate reprezenta o greseala, intrucat se poate perturba echilibrul nutritional al sugarului.

Bibliografie
1. Cervera P., Clapes J., Rigolfas R. – Alimentación y Dietoterapia, Ed. McGraw-Hill-Interamericana de Espana, Madrid, 1993
2. De La Barca A.M.: Composition of proteins in the most used substitutes of maternal milk and their sanitary regulation, Salud Publica de Mexico 1996 (38) : 268-75
3. Dupin H., Malewiak M., Leynaud-Ronaud C., Berthier A.: Alimentation et Nutrition Humaine, ESF-ED, Paris 1992
4. Gutierrez J. B. – Ciencia bromatológica. Principios ge-nerales de los alimentos, Ed. Diaz de Santos, Madrid, 2000
5. Hurgoiu Voichita – Alimentatia copilului sanatos si bolnav, Ed. Medicala, Bucuresti, 1999
6. Mahan L. Kathleen, Escott-Stump Sylvia – Krause’s Food, Nutrition & Diet Therapy 11th Edtion, Ed. Saunders USA, 2004
7. Mataix J., Carazo E. – Nutrición para educadores, Ed. Diaz de Santos, Madrid, 1995
8. Pemberton C, German M., Moxness K.: Manual de dietetica de la Clinica Mayo, Ed. Medici Barcelona, 1993