Abuzul de medicamente si automedicatia

Folosirea abuziva de medicamente, prin automedicatie, este conditionata de o serie de factori psihologici, sociali si economici si, dupa parerea mea, prevenirea acestei stari de lucruri trebuie sa se faca printr-o mai buna informatie si educatie permanenta a farmacistilor, medicilor si a publicului. Automedicatia si abuzul de medicamente au o motivatie precisa, iar consecintele grave induse de o astfel de terapie nu se lasa asteptate. Domeniul te-rapiei chimice este deosebit de dificil si, tocmai de aceea, rolul specialistilor, al persoanelor calificate este indispensabil, cu atat mai mult cu cat numai lor le revine raspunderea gestului terapeutic. Trebuie sa se recunoasca cu deplina onestitate ca numai cateva droguri sunt cu adevarat exceptionale, cum sunt: antiinflamatoarele, antiparazitarele, unele tratamente hormonale substitutive si unele medicamente care corijeaza o insuficienta endocrina sau o tulburare metabolica bine precizata, restul medicamentelor ramanand pur simptomatice. Multe medicamente sunt cert utile, in masura in care aduc un anumit serviciu intr-un numar crescut de boli. Cata vreme nu se cunoaste in totalitate mecanismul intim al unei boli, nimeni nu poate emite pretentia ca o poate vindeca, insa o schema terapeutica bine aleasa si bine condusa poate ameliora simptomatologia maladiei.

De regula, bolnavul isi pune speranta in medicamentul folosit, considerandu-l chiar "drog- miracol", insa efectele terapeutice incomplete il imping pe omul suferind in aventura automedicatiei. Tratamentele aplicate in bolile cronice sau in situatiile in care tulburarile functionale se intind pe o arie larga sunt surse a numeroase abuzuri medicamentoase. O prima forma de abuz medicamentos consta in cresterea dozelor, consecinta a fenomenului de obisnuinta, ceea ce duce de regula la o veritabila dependenta, situatie in care reactiile secundare ale drogurilor folosite conduc la fenomene patologice, o noua sursa de abuz medicamentos printr-o crestere noua a dozelor, cu sau fara avizul medicului. Acestea ar fi motivatiile cele mai la indemana si cel mai des invocate in abuzul de medicamente. Mai trebuie evidentiata si situatia nefericita pe care o au bolnavii atinsi de maladii nevrotice sau tulburari psihiatrice, cand abuzul realizat fara discernamant constituie pentru acestia o sursa de eliberare.

Abuzul de medicamente este cel mai des intalnit in unele ma-ladii cronice, cum ar fi astmul sau bronhopatiile cronice, precum si in cazul sindroamelor gastrice si ulceroase. Ca specii de medicamente cu care se practica cel mai frecvent abuzul, intalnim clasa antalgicelor, laxativelor, diureticelor. Uneori, acestea conduc la veritabile toxicomanii care pot evolua pe un teren psihopatologic particular. O alta sursa de abuz si dependenta este si asocierea irationala de medicamente, uneori cu urmari extrem de periculoase. Evolutia cronica a astmului bronsic, tratamentele etiologice frecvent ineficace in mod absolut, caracteristicile penibile si anxiogene ale crizelor dispneice, in special nocturne, reprezinta tot atatia factori care favorizeaza abuzul terapeutic, impus fie de medic si farmacist, fie de bolnavul insusi.

Corticoterapia este medicatia cea mai activa impotriva bronho-constrictiei, care se manifesta prin accese paroxistice sau cu forme de dispnee permanenta. Efectele acestei terapii sunt pur simptomatice si, de aceea, practicienii trebuie sa faca tot posibilul pentru a evita supradozajul sau prelungirea inutila a tratamentului. Inflamatiile reumatismale sunt o alta sursa de corticodependenta. Specialistii au obligatia sa informeze bolnavii corticodependenti asupra principalelor riscuri la care se expun in cazul tratamentului intensiv.

La copii, medicatia antiastmatica cu teofilina si derivati poate induce multe neplaceri, de aceea nu se prescriu mai mult de 10 mg/kg corp/24 h, repartizate in 3 prize. Acest drog, pe langa actiunea bronhodilatatoare, prezinta si activitate cardiovasculara, tradusa prin tahicardie si palpitatii si, mai ales, efecte asupra sistemului nervos central. Teofilina poate potenta efecte convulsivante mai ales atunci cand este asociata cu cofeina. Exista un risc de acumulare a teofilinei daca concentratia sangvina ramane mult timp ridicata, acumulare manifestata prin senzatie de voma, agitatie, accidente convulsive, moartea putand surveni prin edeme cerebrale, edeme pulmonare, ulceratii ale mucoasei gastrice cu hematemeze severe.

Usurinta procurarii si administrarii simpaticomimeticelor sub forma de aerosoli, pe baza de prescriptie medicala, de lunga durata sau administrarea acestora fara control medical pot duce la morti subite. Folosirea adrenergicelor cu eficacitate imediata, dar de scurta durata, in astmul bronsic duce la aparitia de angoase si s-au dovedit mai periculoase decat corticoizii, prin instalarea unei obisnuinte specifice, ajungadu-se sa se foloseasca din minut in minut si chiar de mai multe ori pe minut. Adrenergicele si simpaticomimeticele au actiune proprie la nivel central si, de aceea, se pot clasa printre medicamentele psiho-analeptice putand crea o stare temporara de euforie, ceea ce explica in parte folosirea lor excesiva, explicatie valabila, in parte, si pentru corticoizi.

Toti bolnavii cronici dispun de un teren favorabil automedicatiei, asa cum sunt bolnavii suferinzi de gastrite hiperacide si ulcere digestive, mai ales duodenale. Acesti bolnavi evolueaza pe un fond psihopatologic care favorizeaza erorile terapeutice. Sa amintim de Sindromul Burnett, cunoscut sub numele de "sindrom gastric al bautorilor de lapte" sau "milk alkali syndrome", manifestat prin arsuri grave; acesti bolnavi absorb si pulberi alcaline perioade indelungate, asociate cu cativa litri de lapte, aliment bogat in calciu.

Abuzul de lapte si de alcaline provoaca, adesea, aparitia unei insuficiente renale cronice, cu hipercalcemie, fara calciurie. Uneori apare si o poliurie abundenta cu pierdere de Na si K si chiar cu azotemie crescuta. Hipercalcemia provocata joaca un rol major in aparitia nefrocalcinozei cu sau fara litiaza renala, dar, mai ales, in aparitia insuficientei renale. Abuzul de diuretice si purgative laxative, folosite in combaterea obezitatii, expun subiectii la grave consecinte, uneori imprevizibile.

Opoterapia tiroidiana, in scopul slabirii, este inutila si ineficace in absenta unei hipotiroidii. In afara de tahicardie, eretism cardiac, palpitatii, nervozitate cu iritabilitate si insomnie, abuzul opoterapic tiroidian poate induce o veritabila hipertiroidie, cunoscuta sub denumirea de tireotoxicoza tiroxinica. In afara de exemplele descrise mai sus, mai exista si alte consecinte mai putin spectaculoase si care constituie realitati cotidiene. Previziunea accidentelor provocate de asociatii de medicamente este o problema greu de rezolvat, din cauza ca studiul prealabil al unui drog nu poate fi exhaustiv pentru a cunoste interferentele farmacologice posibile.

In orice caz, persoana calificata a detine si difuza medicamentul, pe langa multiplele raspunderi ce-i revin, este obli-gata, mai intai, sa cunoasca in amanunt caile de metabolizare, ceea ce permite sa se prevada tipurile de incompatibilitati la asocieri de medicamente. Automedicatia nu reprezinta decat o modalitate specifica a abuzului de medicamente. Farmacistul, in cooperare cu medicul, are obligatia sa educe publicul si aceasta cooperare trebuie sa duca la detectarea a noi efecte secundare ale medicamentelor, motiv pentru care medicul si farmacistul au rolul major in actul terapeutic, fiind si singurii specialisti care printr-o colaborare onesta, respectandu-se reciproc, asigura sanatatea publica.

Compozitia:

Un comprimat contine paracetamol 500 mg, clorhidrat de drotaverina 40 mg, fosfat de codeina hemihidrat 8 mg.

Proprietati farmacodinamice:

Grupa farmacoterapeutica: alte analgezice si antipiretice, anilide (inclusiv combinatii). Paracetamolul are actiune analgezica si antipiretica. Drotaverina prezinta actiune spasmolitica la nivelul musculaturii netede. Ea actioneaza asupra musculaturii netede vasculare, a peretilor tractului gastro-intestinal, a cailor biliare si a aparatului urogenital. Codeina este un analgezic cu actiune centrala.

Cine NU trebuie sa utilizeze NO-SPALGIN?

Nu trebuie utilizat acest medicament in caz de:

alergie la una dintre substantele componente;insuficienta renala, hepatica sau insuficienta cardiaca severa; insuficienta respiratorie sau astm bronsic; leziuni craniene sau hipertensiune intracraniana;tratament cu inhibitori de monoaminooxidaza (in ultimele 14 zile) sau deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenaza;alcoolism cronic sau dependenta medicamentoasa; daca durerea de cap este determinata de alte medicamente (analgezice, ergotamina).copii sub 6 ani. INDICATII TERAPEUTICE:

Calmarea durerilor usoare si moderate; cefalee, forme acute si cronice, inclusiv cefaleea datorata oboselii, epuizarii din stresul acut.

Cum trebuie administrat NO-SPALGIN?

Adulti: Pentru durere de cap doza recomandata este de 1-2 comprimate NO-SPALGIN o data. Daca este nevoie, aceasta doza poate fi repetata dupa 8 ore. In tratamentul de scurta durata (cel mult 3 zile), nu trebuie depasita doza de 6 comprimate NO-SPALGIN pe zi.

In tratament de lunga durata, nu trebuie depasita doza de 4 comprimate NO-SPALGIN pe zi. In cazul administrarii cronice, trebuie sa se supravegheze testele sanguine: numarul de leucocite si de trombocite, creatinina si enzimele hepatice. Pentru un efect rapid, se recomanda administrarea medicamentului inainte de masa sau la doua ore dupa masa.

Copii: NO-SPALGIN nu se administreaza la copii datorita absentei studiilor clinice specifice. Varstnici: Se recomanda doza obisnuita la adulti. Doza trebuie ajustata in caz de insuficienta renala sau hepatica severe.

Dr. Farm. Dumitru Hurduc