Glucocorticoizii

Dr. Laura Margareta Bara
Dr. Alin Nicolae Popescu,
Federatia Romana de Rugby

Rezumat
Glucocorticoizii sau corticosteroizii sunt hormoni steroidieni sintetizati pornind de la nivelul colesterolului. In prezent, ei constituie agentii antiinflamatori cei mai puternici de care dispune medicina moderna.

Actiune farmacodinamica
Consta in mai multe tipuri de actiuni, in primul rand in:
1. Actiunea antiinflamatoare prin:

1. reducerea vasodilatatiei ca urmare a inhibarii agentilor vasoactivi: histamina, bradikinina, leucotriene, prostaglandine.
2. diminuarea aderarii macrofagelor si granulocitelor la locul inflamatiei.
3. diminuarea functiei celulelor fagocitare (monocite, macrofage, limfocite).
4. diminuarea secretiei interleukinei-1 si a interferonului, iar mai tarziu, aceste medicamente afecteaza proliferarea fibro-blastilor si a sintezei de colagen impiedicand astfel procesul de cicatrizare.

2. Actiunea antialergica, prin inhibarea degranularii bazofilelor si mastocitelor, ca urmare a cresterii titrului AMPc intracelular.
3. Actiunea imunosupresoare, ca urmare a modificarilor induse de aceste medicamente asupra raspunsului imunitar de tip celular (limfocite T) si, in mai mica masura, a raspunsului umoral. Astfel, blocheaza productia de interleukina-1 de catre macrofage si de interleukina-2 de catre limfocite si inhiba in mod egal si producerea de interferon de catre limfocitele activate.

Efectele metabolice ale glucocorticosteroizilor sunt:

1. pe metabolismul glucidic
2. Modifica captarea glucozei de catre tesuturile periferice si cresc gluconeogeneza si depunerea de glicogen in ficat.
3. pe metabolismul lipidic
4. Stimuleaza lipoliza si cresc nivelurile de acizi grasi liberi, cresc depunerea de grasimi la nivelul trunchiului si al fetei.
5. pe metabolismul proteic
6. Inhiba sinteza proteinelor.
7. pe metabolismul hidro-electrolitic
8. Cresc retentia de sodiu si apa in organism.
9. pe metabolismul fosfocalcic si al osului

Scad absorbtia intestinala de calciu si inhiba functiile osteoblastelor.

Mecanism de actiune
Forma libera de glucocorticoid (nelegata de proteinele plasmatice) patrunde in citoplasma celulei-tinta si, la acest nivel, se leaga de un receptor specific de inalta afinitate, determinand desfacerea din macromolecula acestuia a unei proteine fosforilate. Consecutiv, receptorul este activat. Complexul corticoid-receptor difu-zeaza in nucleul celulei unde se leaga de o portiune a ADN, regland transcriptia unor gene specifice. De regula, transcriptia este stimulata rezultand marirea cantitatii de ARNm specific si astfel sintetizarea unor proteine cu proprietati antinflamatorii denumite lipocortine, care impiedica acti-unea fosfolipazei A2, inhiband consecutiv formarea de acid arahidonic, prostaglandine, leucotriene si deci reactia inflamatorie.

Farmacocinetica
Absorbtia glucocorticoizilor este buna dupa administrarea orala (biodisponibilitate aproximativ 90%), conjunctivala, cutanata, sinoviala. In ser, moleculele de glucocorticoid se leaga reversibil de doi transportori: transcortina – o alfa2-globulina de inalta afinitate, dar de slaba capacitate (saturabila) si de albumine (in cazul administrarii unor doze mai mari).
Metabolizarea acestor medi-camente se face predominant la nivel hepatic, rezultand metaboliti inactivi, care sunt excretati prin urina.

Utilizari terapeutice
Glucocorticoizii au urma-toarele indicatii majore:

1. insuficienta corticosupra-renaliana acuta si cronica (ca me-dicatie de substitutie)
2. colagenoze (poliartrita reu-matoida, lupus eritematos diseminat, dermatomiozita)
3. infectii poststreptococice (in asociere cu penicilina G): reumatism poliarticular acut, glomerulonefrita acuta poststreptococica.
4. laringite acute obstruante virale, bacteriene, alergice.
5. accidente alergice posttera-peutice: soc anafilactic, edem glo-tic, vasculite, purpura Henoch-Schonlein
6. leucemii acute si limfoame maligne
7. anemie hemolitica
8. dupa transplantul de organe
9. astm bronsic persistent (in asociere cu bronhodilatatoare)
10. afectiuni oculare: keratite, sclerite, iridociclite
11. dermatite, eczema, prurigo.
12. encefalite, mielite, varicela si postvaccinale (vaccin antirabic), care au o patogenie alergica si in care antibioterapia este inutila.

Indicatiile selective, despre care aprecierile sunt controversate in:

1. unele forme de hepatita virala acuta
2. unele cazuri de sindrom nefrotic
3. n cazuri selectionate de febra tifoida.

Efecte adverse
Glucoccorticoizii sunt medicamente cu multe si potential severe efecte adverse.
Efectele adverse precoce pot fi observate in orice moment al administrarii corticoterapiei, chiar foarte precoce:

1. tulburari digestive banale (epigastralgii, pirozis), uneori grave, cu puseu ulceros gastric sau duodenal relevat printr-o complicatie hemoragica sau perforatie.
2. Ele apar mai ales la administrarea dozelor mari si la subiectii predispusi (vechi ulcerosi).
3. tulburari neuropsihice (survin pe un teren predispus). Prin diminuarea pragului de excitabilitate corticala, produc relativ frecvent: euforie cu sau fara buli-mie, stare maniacala, episoade depresive sau confuzionale.
4. in cazul administrarii de corticosteroizi, exista riscul de infectii. Pot aparea pusee infectioase intercurente sau redesteptarea unor infectii latente (TBC, herpes, micoze).
5. Efecte adverse tardive, care survin dupa o perioada de timp de la initierea corticoterapiei:
6. obezitate de tip „cushingoid”, cu depunere in exces a tesutului adipos la nivelul faciesului si al trunchiului.
7. tulburari cutanate: piele subtiata, purpura, cicatrici stelare, vergeturi.
8. tulburari osoase: demineralizare, inertie os-teoblastica responsabile de tasari vertebrale si fracturi ale oaselor lungi.
9. intarzierea cresterii la copii (chiar la administrarea unor doze mici pe cale sistemica)
10. edeme si cresterea valorilor tensionale (secundare retentiei hidrosodate)
11. tendinta la hiperglicemie (agraveaza un diabet zaharat)
12. tulburari endocrine: tulburarea ciclului menstrual si a functiei sexuale.
13. La intreruperea brusca a terapiei administrate timp indelungat (peste o luna), apar tulburari de sevraj exprimate prin:
14. insuficienta corticosupra-renala acuta
15. fenomen de „rebound”, ca-racterizat prin reaparitia simptomelor bolii de fond
16. sindrom de sevraj, dominat de astenie marcata datorata starii de dependenta psihica la corticoterapie. Aceste tulburari pot fi prevenite prin scaderea lenta a dozelor.

Reprezentanti:

1. hidrocortizon hemisuccinat fiole
2. betametazona – fiole
3. prednison comprimate
4. dexametazon (superprednol) comprimate
5. fluocinolon, triamcinolon – unguente.

Se stie ca acidul arahidonic, prostaglandinele si leucotrienele joaca un rol important in geneza si dezvoltarea reactiei inflamatorii. Glucocorticoizii blocheaza eliberarea acestora, prin inhibarea fosfolipazei A2 si a ciclooxigenazei.