„In meseria asta nu ai voie sa gresesti!”

Numele: Stancu Maria
Functia: Farmacist diriginte, Institutul pentru ocrotirea mamei si copilului "Alfred Rusescu"
Varsta: 52 ani

Dna farmacist, de cat timp lucrati in domeniu?
Am absolvit facultatea In 1979, si lucrez In domeniul farmaceutic de 28 de ani, dintre care 14 ani In circuit deschis, In farmaciile comunitare, si 14 ani In farmaciile de spital.

V-ati dorit dintotdeauna farmacia?
Nu, am nimerit pur si simplu in acest domeniu. Cred ca ea m-a ales pe mine. Mi-a placut foarte mult chimia, am participat la olimpiade internationale de chimie si puteam sa intru la orice facultate cu acest profil fara sa dau examen. Mi-am dorit sa dau la Facultatea de Biologie, era primul an cand aparuse genetica, materie care ma atragea foarte mult. Dar n-a fost sa fie si, cu sase ore inainte de inscriere, am optat pentru Farmacie. Mi-a placut enorm, mai ales ca am facut chimie atat cat mi-am dorit. Si de aceea, si astazi, dupa atatia ani, vin de drag la serviciu. As sta incontinuu. Cati pot spune azi ca vin de drag la serviciu?

V-a tentat vreodata sa ramaneti la catedra?
Nu, pentru ca sunt foarte exigenta. Si cu studentii care mi-au venit la pregatire am facut la fel. Vreau mult de la ei. De fapt, vreau mult de la mine. Mi se pare ca nu sunt pregatiti suficient.

Care este diferenta azi intre farmaciile comunitare si cele de spital?
O diferenta foarte mare. In farmaciile comunitare, vii in contact direct cu pacientul, ai alta orientare profesionala, in sensul ca trebuie sa dai indicatii, ce si cum. In circuitul inchis, folosesti numai anumite medicamente, In special cele de urgenta. De cand lucrez eu in circuit inchis, s-a schimbat foarte mult optica medicatiei. Au aparut tulpini foarte rezistente la medicamente, probabil fiindca pacientul foloseste antibiotice de spectru larg fara recomandarea medicului. Am ajuns sa folosim antibiotice in cantitati mari, fiindca altfel nu mai au efect.

Cum este sa lucrezi pentru copii?
In circuitul inchis, este foarte complicat sa lucrezi cu copiii. In primul rand, ai doze foarte mici, trebuie sa fii extrem de atent la diviziuni, sunt foarte multe si foarte precise. Medicii care vin in pediatrie sunt medici de medicina generala, care se bazeaza foarte mult pe farmacisti, iar obligatia noastra este sa verificam dozele cu mare precizie. In momentul in care noi observam ca s-a strecurat o greseala la o doza, contactam medicul si problema se rezolva imediat. Contactul cu medicul este foarte strans. Colaboram extraordinar de bine, altfel nu se poate. Medicii sunt foarte deschisi la discutia cu farmacistul, asta trebuie neaparat sa mentionez.

Am un personal foarte bine pregatit, cu mare experienta. De aceea, e foarte usor sa lucram impreuna. Suntem 9 oameni, de care sunt foarte mandra si in care am totala incredere.

Cum va descurcati cu fondurile, insuficiente, cum bine stim?
Sa zicem ca nu avem produsul care ne trebuie. Avem antibiograma si ne reorientam. Bugetul este foarte mic, dar am invatat sa ne descurcam. Sponsorizarile nu prea vin spre spitalele de copii, ci mai mult spre cele de adulti. Am avut cateva sponsorizari mari: iata, de anul trecut avem unitatea de primiri urgente, anumite firme de medicamente au renovat cate o sectie, dar este insuficient. Dar sa stiti, au fost firme de medicamente care s-au implicat fara ca noi sa luam vreodata un produs de la ele. Este un gest extraordinar si mai rar intalnit.

Care este cea mai mare realizare a dvs.?
In timpul facultatii am avut realizari. Am o lucrare de diploma foarte frumoasa si foarte ampla, care a reprezentat o baza pentru mai multe lucrari de doctorat. Am muncit enorm, intr-un mediu foarte toxic, care mi-a afectat sanatatea. Am lucrat cu trinitrotoluen.

V-ar fi placut sa lucrati in cercetare?
Cu siguranta. Cel mai mult, de fapt. Am si dat un concurs, cand eram in anul IV de facultate, la Facultatea de Biologie, sectia Microbiologie. Am reusit, chiar inaintea studentilor facultatii, dar nu am putut sa profesez, pentru ca legea nu permitea.

Cum este farmacia actuala fata de cea in care ati inceput?
Foarte diferita. S-a pierdut mult din profesie. Nu mai suntem farmacisti spiteri – mie mi-a placut mult aceasta denumire – acum suntem vanzatori sau comercianti. Si pacientul si-a schimbat atitudinea, si in spitale, si in circuitul deschis, ajungand sa conteste sau chiar sa refuze medicatia. E bine ca pacientul a inceput sa se uite si la efectele adverse ale medicamentului, dar exista multe informatii gresite, si numai medicul stie clar ce foloseasca si in ce doze. Iarasi, generatia tanara de farmacisti nu mai are rabdare, de fapt nu mai are timp sa asculte. In spitale, ducem mare lipsa de personal.

Ce le-ati spune studentilor?
Daca nu pui suflet in ceea ce faci, daca nu iubesti meseria, sa te lasi pagubas. Fiindca altfel, devii obosit, stresat si faci greseli. Or, in meseria asta nu ai voie sa gresesti, fiindca pui in pericol viata omului. Farmacistul asta face, ajuta omul. Asta e profesia noastra.