Incontinenta urinara

Dr. Calin Ciontu,
medic primar medicina de urgenta, Spitalul Clinic de Urgenta "Sf. Pantelimon", Bucuresti

Rezumat:
Incontinenta urinara reprezinta o pierdere involuntara de urina care afecteaza igiena si viata sociala a pacientului. Se clasifica in incontinenta de efort (stres), incontinenta imperioasa, incontinenta mixta, incontinenta prin prea plin si incontinenta functionala. Incontinenta urinara cronica este o problema majora de sanatate a populatiei varstnice (circa 50% din rezidentii institutiilor de ingrijire; predominent sexul feminin). Morbiditatea este dominata de infectii de tract urinar, dermatite, internari prelungite, sepsis. Principalele cauze de incontinenta urinara sunt hipermobilitatea uretrei pe o musculatura perineala slaba, miopatii si neuropatii ale detrusorului vezical, hipertrofia benigna de prostata, stricturile uretrale, prolapsul de organe pelvine, hernia de disc lombar. Clinica incontinentei permite incadrarea intr-unul din tipuri, sugereaza etiologia si ghideaza investigatiile si tratamentul ulterior. Metodele terapeutice cuprind produsi absorbanti, dispozitive de contentie, cateterizari urinare, dieta, exercitii fizice (exercitiile Kegel), tehnici chirurgicale, administrare de medicamente. Sunt utile cateva clase: medicamentele alfa-adrenergice (pseudoefedrina), anticolinergice (diciclomina, hiosciamina, propantelina), spasmolitice (darifenacina, solifenacina, oxibutinina, tolterodina L-tartrat, trospium), antidepresivele triciclice (imipramina, amitriptilina), estrogenii conjugati.

Desi incontinenta urinara este o problema grava de sanatate, patologia este subdiagnosticata si subestimata. Se apreciaza ca sunt afectati 10 pana la chiar 35% din adulti si aproape 50% din persoanele institutionalizate. Un motiv important al datelor imprecise este stigmatul social care face ca, in medie, unei persoane incontinente sa-i trebuiasca 6-9 ani pana la apelarea la un specialist sau ca 50-70% din femeile cu aceasta patologie sa ascunda problema. Daca adaugam existenta numeroaselor societati stiintifice, nationale si internationale, de continenta si de incontinenta, numarul specialitatilor medicale preocupate de subiect (urologie, ginecologie, pediatrie, neuropsihiatrie infantila, neurologie, geriatrie etc.) si mai ales numeroasele incercari de abordare terapeutica, o sa constatam ca patologia incontinentei urinare este o povara pentru pacienti si o provocare pentru lumea medicala.

Incontinenta urinara este definita ca pierderea involuntara de urina, care reprezinta pentru individ o problema sociala si de igiena. Diferitele tipuri de incontinenta includ incontinenta de efort (stres), incontinenta imperioasa, incontinenta mixta, incontinenta prin prea plin si incontinenta functionala. Aceste tipuri de incontinenta difera atat din punct de vedere etiologic, fiziopatologic, clinic, cat si terapeutic. Pentru a fi eficient, tratamentul incontinentei trebuie individualizat in functie de cauza specifica. Incontinenta de efort apare in conditiile unei cresteri bruste a presiunii intraabdominale in lipsa unei contractii neinhibate a detrusorului; colul vezical prezinta o rezistenta redusa la flux. Cea mai frecventa cauza de incontinenta de efort este hipermobilitatea uretrei datorata unui suport anatomic perineal slab. Tratamentul optim al incontinentei de stres este reprezentat de fizioterapia musculaturii perineale, aplicarea de dispozitive antiincontinenta si/sau interventia chirurgicala.

Incontinenta imperioasa reprezinta o pierdere involuntara de urina datorata unei hiperactivitati a detrusorului vezical. (Incontinenta urinara si hiperactivitatea vezicala se pot presupune una pe alta, dar nu sunt notiuni sinonime). Acesta hiperactivitate poate avea drept cauza o miopatie si/sau o neuropatie a detrusorului. De multe ori incontinenta imperioasa este idiopata. Acest tip de incontinenta poate fi tratata prin modificari de dieta si comportament, exercitii ale musculaturii pelvine si/sau administrare de medicamente si unele interventii chirurgicale.

Incontinenta mixta este o combinatie intre incontinenta de efort si cea imperioasa. Colul vezical este slab si detrusorul este hiperactiv. Cel mai frecvent se intalneste o uretra hipermobila si un detrusor instabil. Incontinenta mixta necesita de obicei terapie anticolinergica si chirurgicala. Incontinenta prin prea plin apare datorita distensiei excesive a detrusorului vezical, prin boli obstructive la nivelul colului vezical, detrusor aton, sau afectare neurologica a detrusorului.

– continuare in numarul viitor