Medicamentul, remediu sau toxic?

Dr. Farm. Dumitru Hurduc

Rezumat:
Medicamentul, sub orice forma s-ar prezenta, reprezinta o entitate chimica, cu o "arhitectura" proprie, mai mult sau mai putin complexa, la realizarea caruia se presupune o investitie de inteligenta de cel mai inalt grad. Aceasta preocupare este rezervata unei anumite categorii de specialisti si numai lor.

Orice medicament, inainte de a aparea, presupune in primul rand o modelare teoretica si, daca acest model este bun, se va suprapune fidel pe cel practic. La realizarea unui medicament nou lucreaza echipe de specialisti ani de zile, se fac investitii materiale deosebit de mari, existand si riscul ca medicamentul sa nu apara niciodata. Un exemplu ilustrativ poate fi aparitia unui medicament nou in clasa penicilinelor, la care consimt, de bunavoie, sa lucreze 400.000 de ore o echipa de 150 savanti si tehnicieni. Noul remediu este experimentat pe 17.000 de subiecti si se pot cheltui, numai in proiect, milioane de dolari. Un medicament nou, de la prima faza pana ajunge la patul bolnavului, parcuge cel putin 800 de etape distincte, toate acestea fiind interconexe. Cat priveste mecanismul de actiune al medicamentelor, problema este de o complexitate deosebita, deoarece acesta actioneaza la nivelul celular si subcelular, adica in insasi sediul vietii. Celula actioneaza in mod autonom si, in egala masura, in conexiune cu intreg organismul si tocmai aceasta conexiune perfecta sta la baza logicii viului. Nu exista organism bolnav, exista celula bolnava. In acest microcosmos celular se petrec fenomenele vietii, adica asimilatia, dezasimilatia, transformarea alimentelor, eliminarea deseurilor si, tocmai de aceea, terapeutica are un mare grad de dificultate, chemata fiind sa repare aceste disfunctii celulare, atunci cand ele apar.
Ceea ce nu se stie de catre marea masa a populatiei este si faptul ca un medicament nu actioneaza electiv niciodata ca atare, el este transformat, de fiintele vii, in metaboliti reactivi, de cele mai multe ori agresivi sau foarte agresivi pentru organism. Acesti metaboliti interactioneaza de o maniera ireversibila cu macromoleculele celulare, perturbandu-le functionalitatea. Metabo-litii intermediari sunt fragmente de medicamente, de tip radicalic, cationic, anionic, a caror viata este foarte scurta, ei ori dispar, ori interactioneaza cu proteina celulara, producand modificari in interiorul celulei.
Pentru a sintetiza, la un mod general, ce se intampla cu un medicament atunci cand este introdus in organism, sa prezentam o schema mult simplificata :
Medicament -> Metaboliti reactivi -> Modificari ireversibile -> Efecte terapeutice ale macromoleculelor -> Efecte toxice celulare

In cadrul acestui articol, noi urmarim sa scoatem in evidenta tocmai efectele nedorite ale medicamentelor si aceasta pentru a arata ca un medicament nu poate fi obtinut si administrat de oricine si oricum.
De data relativ recenta, s-a nascut o noua stiinta – Imunotoxicologia, ca ramura a toxicologiei experimentale si care s-a dezvoltat de o maniera impresionanta. Dat fiind faptul ca tehnologiile moderne, si care se numesc uneori de "varf", dau posibilitatea aprofundarii cunoasterii structurii materiei, atunci, imunotoxicologia urmareste si suspecteaza orice medicament de natura chimica, din punct de vedere al efectelor sale asupra organismului uman, in special pe cele indezirabile, uneori cu consecinte potential nefaste. Orga-nismul uman este inzestrat de la natura cu un sistem propriu de aparare – sistemul imunitar – si, de la subiect la subiect, este mai mult sau mai putin dezvoltat, in functie de zestrea lui genetica.
Multe medicamente prezinta efecte secundare imunotoxice, mai mult sau mai putin semnificative, manifestate prin scaderea sau cresterea capacitatii imunitare, asa-zisa actiune imunoregulatoare a medicamentelor. Aceste efecte se datoreaza tocmai acelor metaboliti intermediari, de care am vorbit mai sus.
Imunosupresivele manifesta o actiune de scadere a apararii organismului, printr-un deficit de producere a anticorpilor, fractiuni proteice care neutralizeaza actiunea agresorilor, numiti antigeni (bacterii, virusuri, toxinele fungilor etc.).
Scaderea capacitatii de produ-cere a anticorpilor sta de fapt la originea multiplelor infectii virale, bacteriene, parazitare si chiar de crestere a riscului cancerigen.
Sistemul imunitar recunoaste celulele canceroase ca elemente straine si participa la distrugerea lor, dupa teoria zisa "a supravegherii imunitare a cancerului".
Imunostimulentele constituie o clasa de medicamente ce par a avea un viitor frumos. Aceste medicamente vizeaza marirea rezistentei nespecifice si ele actioneaza intr-o anumita faza a reactiei imunitare. Lista utilizarii lor nu este exhaustiva, ele pot fi utilizate in domenii foarte largi ale patologiei umane. Aceste substante nu sunt lipsite de efecte secundare si de aceea ele intra, ca si celelalte medicamente, in atentia studiilor toxicologice si sunt supuse acelorasi teste de control toxicologic, admitandu-se unele tole-rante pentru indicatii particulare, ca de exemplu in imunologia cancerului. Un medicament imuno-stimulent nu trebuie sa suscite tulburari generale sau locale si trebuie sa fie non-sensibilizant (adica non-alergic). Rezultatele testelor imunofarmacologice in vitro nu pot constitui un mijloc de a da unei substante numele de imunostimulent. Testele imunofarmacologice in in vitro se dovedesc a fi insuficiente pentru a se trece direct la incercari clinice, de aceea se impune experimentul pe animal.
Pare paradoxal ca un medicament imunostimulent sa manifeste la unii subiecti efecte imunitare scazute si acest joc depinzand de doza administrata, de modul de administrare, de asociatiile de medicamente realizate fara descernamant, toate acestea conducand la inhibitia biotransfor-marii hepatice a medicamentelor, interactia directa dintre acestea cu citocrom-ul P450, placa turnanta a biotransformarii hepatice, ceea ce poate conduce la un tablou de supradozaj.
Multe medicamente imunoregulatoare provoaca manifestari de hipersensibilitate, fenomene alergice, uneori cu urmari foarte grave.
Unele medicamente prezinta riscuri la administrarea cronica, manifesta actiuni asupra functiilor de reproducere, reprezentate prin scaderea fertilitatii, interferente cu dezvoltarea oului fecundat in stadii foarte precoce de preimplantare si implantare, embrio si foetotoxicitati, modificari de crestere in uter si de dezvoltare postnatala, de lactatie, tulburari tardive ale progeniturii. Aceste efecte indezirabile, manifestate asupra functiilor de reprodu-cere, astazi, sunt bine precizate ca fiind rezultatul inhibitiei de acid folic, de catre unele medicamente, acid ce joaca un rol determinant in metabolismul purinic si in procesele complexe ale reproducerii. Deficienta in acid folic este incriminata in etiologia unor avorturi, in procesele de intarziere a dezvoltarii intrauterine si in aparitia unor malformatii conge-nitale. Uneori sunt descrise potentiale teratogene, mutagene. Terapeutica femeii insarcinate este dificila si ii angajeaza intr-un mod foarte responsabil pe medic si farmacist, pentru ca actiunea nociva a unor medicamente, oricat de discreta ar fi ea, influenteaza in grade diferite embrionul, inducand modi-ficari ireversibile, mai mult sau mai putin semnificative. La administrarea medicamentelor, in cazul femeilor insarcinate, se cer investigatii toxicologice pentru evaluarea securitatii terapiei, investigatii ce sunt delicate si costisitoare.
Nici o femeie insarcinata nu are voie sa-si administreze medicamente cu de la sine putere, totdeauna trebuie sa consulte un specialist.
In conditiile expuse mai sus, intuim usor ca noi optici vor trebui sa apara, in vederea obtinerii medicamentului de maine si acest lucru a demarat cu succes. Eu cred ca viitorul va recurge la o medicatie preventiva si de substitutie. Se stie ca anticorpii actioneaza specific asupra determinantilor antigenici si, daca acestia din urma se pot izola si se asociaza cu o proteina purtatoare, se realizeaza un vaccin.
Astazi s-a reusit obtinerea de antigeni sintetici, care, legati la un lant purtator, cuplul poate determina o buna productie de anticorpi.
Se realizeaza astfel vaccinuri polivalente, cu ajutorul carora poate fi imunizat un subiect impotriva mai multor maladii, printr-o singura vaccinare. Asocierea prin clonare a unei perechi anticorp/antigen rea-lizeaza doua functii, una de recunoastere a "tintei", prin anticorp, si a doua functie, toxica. Numele generic dat unei astfel de asociatii este de "Imunotoxina", prescurtat I.T. Producerea de anticorpi clonati, cu proprietati monospecifice, a devenit astazi o chestiune de rutina. Medicatia de substitutie a tesuturilor, organelor sau a unor echipamente enzima-tice, alterate, reprezinta un orizont larg deschis cercetarii. In orice caz, deocamdata, fiecare dintre noi trebuie sa stie ca automedicatia reprezinta un mare pericol pentru sanatatea noastra si de aceea instituirea actului terapeutic trebuie facuta numai de catre specialisti.

xzcj t la noi si exista traditie in distributia de medicamente angro si en detail, managementul sanitar este facut cu mult interes. Nu este posibil ca intr-un spital sa nu ai fiole de adrenalina, de care depinde viata unui cetatean, sa nu ai un antibiotic de rezerva, la fel de important, sa nu ai niste solutii perfuzabile… Aceste lucruri, la nivel statal, respectiv la nivelul Ministerului Sanatatii, in orice tara civilizata, sunt supravegheate si controlate. Care credeti ca sunt urmarile consumului redus de medicamente?
Per total, nu as putea spune ca suntem mai bolnavi decat anul trecut sau decat anii trecuti. Dar grija fata de om lipseste. Stiti, consumul de medicamente nu arata neaparat gradul de sanatate al populatiei. Oricum, se aloca destul de putin pentru pacient, pentru cetatean, pentru sanatatea lui. Ati vazut ca suntem aproape pe ultimul loc in Europa. Noi trebuie sa luam acele modele straine care functioneaza. Astea sunt posibilitatile insa, si asa vad guvernantii nostri lucrurile.

Eliminarea plafoanelor este o solutie viabila?
Sigur ca da. In Legea 95, Legea reformei in sanatate, este cuprins acest lucru‚ prescriptorul sa aiba niste plafoane, dar orientative. Nici aici nu trebuie sa fie niste plafoane rigide, fiindca fiecare medic de familie stie exact cati bolnavi cronici are si-si rezerva suma de bani pentru ei, isi retine o suma de bani pentru afectiuni acute si este invitat sa faca aceasta selectie. Eu, ca farmacist, nu pot sa aleg de la coada, intre 10 pacienti: tie iti dau, ca imi plac ochii tai, tie nu-ti dau, ca esti in varsta sau ca nu esti roman…
Si inca un lucru esential: banii din Sanatate sa se intoarca la Sanatate!