O abordare a factorilor de risc cardiovascular

Hipertensiunea arteriala
Dr. Dan Spataru, medic primar cardiolog, Spitalul „Coltea”, Bucuresti

Pentru a clarifica notiunea de risc cardiovascular, este utila intelegerea a doi termeni: factorul de risc este definit ca orice conditie sau boala care creste probabilitatea de a dezvolta boala cardiovasculara, iar, pe de alta parte, boala cardiovasculara se defineste prin afectarea inimii si vaselor de sange, de exemplu boala coronariana sau atacul vascular cerebral. Boala coronariana apare atunci cand arterele care furnizeaza sange miocardului devin rigide si ingustate, cauzand angina pectorala (durere toracica determinata de aportul sangvin insuficient catre muschiul cardiac) si infarct miocardic (expresia formarii unui cheag de sange intr-o artera afectata de existenta unei placi arterosclerotice, fapt ce duce la intreruperea aproape totala a fluxului sangvin, afectand viabilitatea muschiului cardiac), in timp ce atacul vascular cerebral apare cand un vas ce furnizeaza sange catre creier fie se rupe, fie este obstruat printr-un cheag de sange.

Factorii de risc implicati in dezvoltarea bolii cardiovasculare pot fi clasificati fie dupa semnificatia lor relativa, fie dupa potentialul de a fi modificati prin interventii externe. Dintre factorii de risc cunoscuti, unul foarte important, care poate fi mo-dificat prin prevenirea agravarii, este hipertensiunea arteriala. Aceasta este definita ca presiunea sangelui in arterele unui individ, masurata in milimetri de mercur (mm Hg) si inregistrata sub forma a doua cifre – presiunea sistolica, masurata atunci cand muschiul cardiac se contracta si presiunea diastolica, masurata in repaus.

Hipertensiunea arteriala este exprimata printr-o valoare de 140/90 mm Hg sau mai mult, obtinuta la fiecare masuratoare. O singura inregistrare peste aceasta valoare nu inseamna hipertensiune; aceasta este diagnosticata prin mai multe masuratori, egale cu sau peste valoarea mentionata, efectuate in conditii diferite, inclusiv in repaus. Hipertensiunea arteriala este un promotor prevalent si independent al afectarii vasculare cardiace (crescand sarcina inimii si riscul de aparitie a infarctului miocardic si insuficientei cardiace congestive), cerebrale (crescand riscul de accident vascular cerebral) si renale, determinand insuficienta renala.

Investigarea pe temen lung a incidentei hipertensiunii arteriale (studiul Framingham) indica faptul ca aceasta conditie afecteaza un numar mare de oameni, dupa cum este aratat de aceea ca 90% din persoanele normotensive avand varsta de 55 de ani se pot astepta sa dezvolte hipertensiune pe parcursul vietii.

Riscul cardiovascular pe care hipertensiunea il implica variaza in relatie cu valoarea masurata propriu-zisa, organul-tinta afectat si asocierea altor factori de risc – de exemplu, coexistenta cu obezitatea, fumatul, nivele sangvine crescute de colesterol sau diabetul zaharat, riscul de infarct miocardic sau accident vascular cerebral crescand de cateva ori. Majoritatea persoanelor avand hipertensiune nu au nici un semn sau simptom, chiar daca masuratorile ating nivele periculos de inalte, dar unii pot afirma cefalee, ameteala sau o crestere a frecventei hemoragiilor nazale fata de normal. In cazul multor pacienti, lipsa simptomatologiei poate duce la diagnosticarea acestei boli prin complicatiile sale majore (afectare de organ-tinta): ingrosarea peretelui ventriculului stang (hipertrofie ventriculara stanga), determinand insuficienta cardiaca congestiva; hemoragie cerebrala; insuficienta renala (definita ca o scadere a indepartarii toxi-nelor si lichidului in exces din organism); afectare oculara cu pierderea vederii.

Daca o persoana este diagnosticata cu hipertensiune arteriala, aceasta presupune recomandarea unor teste de rutina care pot fi impartite in doua ca-tegorii: una incluzand creatinina serica si proteinuria (teste pentru functia renala), examenul fund de ochi si electrocardiograma – utilizate pentru evidentierea afectarii de organ-tinta, iar cealalta continand teste utile pentru identificarea altor factori de risc cardiovascular (diabet zaharat, dislipidemie etc).
In ceea ce priveste tratamentul, exista doua moduri prin care poate fi scazuta presiunea arteriala:
1. modificari ale stilului de viata (greutate, activitate fizica, dieta, aport de sare si alcool), daca acestea sunt posibile.
2. medicamente

Tratamentul non-farmacologic include pierderea greutatii in exces, care poate conduce la o scadere de pana la 2,5/1,5 mm Hg a tensiunii arteriale pentru fiecare kilogram pierdut, activitate fizica re-gulata (de 5 sau mai multe ori pe saptamana, timp de minim 30 de minute) care poate reduce tensiunea arteriala sistolica cu 2-10 mm Hg, un aport scazut de sare (nu mai mult de 5-6 grame/zi), o dieta sanatoasa, saraca in colesterol si grasimi sa-turate si bogata in fibre si un aport scazut de alcool (echivalentul a jumatate de sticla de bere sau a doua treimi de pahar mic de vin).
Tratamentul farmacologic este indicat pentru urmatoarele categorii:
1. toti indivizii cu o valoare a TA care ramane in jur de 160/100 mm Hg sau mai mult, dupa ce s-a aplicat tratamentul non-farmacologic.
2. cei cu o valoare a TA de 140/90 mm Hg sau mai mult dupa aplicarea tratamentului non-farmacologic si care sunt diagnosticati cu diabet zaharat sau boala cardiovasculara.
3. cei cu o valoare a TA de 130/80 mm Hg sau mai mult si care sunt diagnosticati cu anumite complicatii ale diabetului zaharat, cei care au avut un infarct miocardic, accident ischemic tranzitor sau accident vascular cerebral recent, precum si cei cu boala renala cronica.

Valoarea tensiunii arteriale tinta este sub 140/85 mm Hg – aceasta valoare se aplica in ge-neral celor care n-au dezvoltat inca vreo boala dintre cele mentionate mai sus. In anumite cazuri, tinta este aceea de a reduce tensiunea arteriala sub 130/80 mm Hg – aceasta se aplica celor diagnosticati cu boala cardiovasculara, diabet zaharat, boala renala cronica, in aceste cazuri fiind foarte important controlul adecvat al valorilor tensionale. Exista mai multe medicamente care pot scadea tensiunea arteriala – cel ales depinde de existenta altor probleme medicale, de administrarea concomitenta a altor medicamente, de efectele adverse posibile ale medicamentului, varsta, etnie. Anumite medicamente functioneaza bine la anumiti indivizi si nu atat de bine la altii – unul sau doua medicamente pot fi incercate inainte de a fi gasit cel mai potrivit.

Studii clinice internationale desfasurate pe un numar mare de pacienti au aratat in mod repetat ca scaderea valorilor tensionale, prin tratament non-farmacologic si farmacologic, duce la scaderea afectarii de organ-tinta si a aparitiei evenimentelor cardiovasculare. Tratamentul bolii hipertensive trebuie privit ca unul desfasurat pe parcursul intregii vieti, un aspect foarte important fiind monitorizarea valorilor tensionale pentru o evaluare continua a rezultatelor obtinute.