Plante toxice si plante utile sanatatii

Dr. Farm. Ovidiu Bojor

In natura, atat in regnul vegetal, cat si in cel animal exista cele mai puternice otravuri. Plantele toxice contin substante active din doua grupe chimice importante: alcaloizi si glicozide cardiotonice, la care trebuie sa adaugam o noua grupa – lectinele (a nu se confunda cu lecitinele) prezente in multe specii din Familia Fabaceae.

Din prima grupa, cele care contin alcaloizi, mentionez: Matraguna (Atropa belladonna), Ciumafaia (Datura sp.), Maselarita (Hyoscyamus sp.), Omagul (Aconitum sp.), Cucuta (Conium maculatum), speciile exotice de Strychnos sp., care intra in compozitia curarei, una dintre cele mai puternice otravuri cu care pigmeii isi otravesc varfurile sagetilor.

La toate acestea trebuie sa adaugam specia Erythroxylon coca, Tutunul, Canabis indica, Macul de gradina si multe altele, care sunt considerate droguri si care produc moartea lenta sau „moartea alba” in special in randul adolescentilor si tinerilor. Despre toate vom prezenta date importante intr-un numar viitor al revistei noastre.

Din a doua grupa de plante toxice mentionez cele care contin glicozide cardiotonice (sau cardiotoxice): toate speciile de Digitalis, Ruscuta de primavara (Adonis vernalis), Lacramioarele (Convalaria majalis) si altele.

Din majoritatea acestor plante foarte toxice se prepara medicamente importante, care au salvat milioane de vieti, dar numai de catre unitati de productie specializate in acest domeniu, prin metode speciale de extractie si purificare a substantelor active precis dozate.
Am subliniat „precis dozate”, deoarece diferenta dintre medicament si otrava este doza. O supradozare, de cateva miligrame sau chiar mai putin, poate fi fatala.

A doua categorie de specii vegetale utile sanatatii sunt plantele denumite generic medicinale, folosite in medicina traditionala a popoarelor lumii de mii de ani.
In prezent se constata pe plan mondial o revenire la remediile naturale, fie ca ele intra in compozitia unor produse fitofarmaceutice sub diferite forme galenice, fie in compozitia unor suplimente alimentare.
Dar, spre deosebire de trecut, in prezent, toate remediile naturale vegetale traditionale sunt supuse unui triaj selectiv foarte exigent, la fel ca si orice produs de sinteza pe care se bazeaza medicina si terapia alopata conventionala.

Astazi, exista foruri internationale foarte competente ca O.M.S, ESCOP – Asociatia de Fitoterapie Stiintifica Europeana, la care au aderat si Statele Unite, India si Australia – Comisia Europeana care analizeaza factorii de risc si beneficiu pe care le prezinta plantele.

In continuare, voi da cateva exemple de plante considerate in trecut medicinale, dar care in prezent, pe baze stiintifice dovedite, prezinta riscuri mari terapeutice: Cruciulita (Senecio vulgaris) si toate speciile acestui gen contin alcaloizi pyrolizidinici cu proprietati genotoxice, carcinogene si hepatotoxice; Tataneasa (Symphytum, toate speciile) contin tot alcaloizi pyrolizidinici, cu efectele mentionate, fiind prohibite in uzul intern; florile si radacinile de Podbal (Tussilago farfara) contin alcaloizi pyrolizidinici; Saschiul (Vinca minor) produce leucocitopenie, limfocitopenie, reducand nivelul globulinelor; mai grave sunt: Marul-lupului (toate speciile de Aristolochia) care contin acizi aristolochici puternic carcinogeni si genotoxici.

In urma cu patru ani, pe tarabele din Iasi (si alte orase) se vindeau produse cu Marul-lupului asociate cu Spanz (tot planta toxica), care – pretindeau acesti „fitoterapeuti de ocazie” – ca vindeca toate formele de cancer. S-au semnalat intoxicatii foarte grave si numai datorita interventiilor medicilor de la Spitalul Universitar din Iasi au fost salvate de la moarte multe persoane care au recurs la astfel de „tratament”.

Pana si nucile verzi, din care preparau dulceturi sau lichioruri, contin juglona nattochinona, cu efecte mutagene si posibil carcinogene.
Desi numarul de plante considerate in trecut medicinale, dar care prezinta pericole pentru sanatate este mult mai mare, ma voi opri aici.

Ceea ce doresc sa subliniez in acest articol este de a atrage atentia asupra a doua aspecte importante:

Primul: nu mai acceptati preparate pe baza de plante decat cele verificate stiintific de fitoterapia moderna.
Al doilea: nu luati ca bune informatiile mediatizate de diferite ziare, saptamanale, reviste sau carti la nivel de Ev Mediu sau „leacurile bunicii” ori cele aflate de la vecini sau prieteni.