Requiem – Lector univ. Dr. Farm. Constantin Iugulescu

"Istoria este o chestiune de creditate si de educatie"
(C. Iugulescu – rev. "Galenus" Nr. 2 sept.)

La inceputul lunii decembrie 2006, C. Iugulescu, istoric al farmaciei romanesti, a scris ultimul rand al biografiei sale si a facut primul pas in spatiul personalitatilor care nu mai sunt.
S-a nascut in 1924, in apropierea unei cazarme militare, pe cand tatal sau se afla la Mogosoaia, loc de dramatica amintire ortodoxa si de ctitorie ilustra.
Spiritul disciplinat si rigurozitatea din vremea copilariei sale, petrecute la Liceul Militar din Targu-Mures, si mai ales onestitatea pentru care Gheorghe Iugulescu, tatal sau, era proverbial nu l-au mai parasit niciodata.
Disciplina, rigurozitatea si onestitatea sunt cateva dintre constantele lucrului cu istoria.
Instinctul traditiei si disciplina solidaritatii, dobandite mai tarziu de la ilustrii sai predecesori in ale profesiei, i-au conturat profilul de istoriograf al farmaciei.
Farmacist polivalent, personalitate umanista cu aptitudini interdisciplinare, C. Iugulescu a studiat din spirit de casta, in mod riguros stiintific, istoria farmaciei si istoria farmaciei militare.
Cercetarile sale l-au condus la o concluzie fireasca: istoria farmaciei romanesti merita o societate numai a sa. Atunci a infiintat Societatea Romana de Istoria Farmaciei (SRIF) (1991-13 iunie).
Intre Societatea de Stiinte Farmaceutice din Romania, pe care a fondat-o in 1994 (SSFR), si Societatea de Stiinte Farmaceutice, infiintata de profesorii Facultatii de Farmacie in 1935 (Presedinte Ion Vintilescu), a stabilit corelatii istorice fundamentale, punand in lumina legatura indisolubila intre trecut si prezent.
Dar mai ales C. Iugulescu a fost initiatorul unei importante resurectii. Renasterea Muzeului National de Istoria Farmaciei a dovedit prin exponatele sale cat de veche este traditia in farmacia romaneasca si cum s-au transformat dupa necesitati instrumentele artei noastre, cum au evoluat remediile concepute si folosite de noi de la prima Farmacopee Romana. Cum documentatia s-a imbogatit continuu in ritm cu documentatia farmaceutica europeana pana la un moment dat, cum farmacistii romani comunicau cu cei de pretutindeni, putem constata vizitand acest muzeu renascut.
Colegii nostri din ultimele generatii ale recepturii pot constata ca mai ales in perioada interbelica aparatura era de sorginte apuseana.
Onestitatea irezistibila a Farmacistului C. Iugulescu a convins autoritatile comuniste ca o profesie bazata pe studii, pe cercetari stiintifice si pe experimente nu poate pasi pe un drum singuratic. Astfel a putut mentine contactul direct, dar mai ales indirect, cu colegii straini.
Acum portile s-au deschis spre lume si profesionistilor nostri, catre informare si relationare, dar nu trebuie sa uitam ca un fir subtire, tesut cu mare risc si adevarat efort diplomatic a legat intotdeauna rasaritul de apus.
O constanta emotionala, necesara oricarei activitati de cercetare, a facut din C. Iugulescu un pilon de rezistenta al demnitatii profesiei noastre. Inca din studentie ne-a deprins sa rememoram cu mandrie imaginea ilustrilor nostri inaintasi si sa purtam asupra noastra in orice imprejurare preceptele lor morale si in aceasta mult schimbata era farmaceutica contemporana.

Farm. Laura Iugulescu