Rolul farmacistului in recomandarea OTC-urilor

W. Steven Pray, PhD, DPh, Nonprescription Products and Devices
College of Pharmacy Southwestern Oklahoma State University Weatherford, Oklahoma

Rezumat
Medicamentele eliberate fara reteta (OTC-urile – Over-the-counter drugs) fac parte dintr-un grup de produse farmaceutice pe care FDA (Food and Drug Administration) le considera destul de sigure, putand fi folosite fara interventia unui medic sau a vreunui specialist licentiat apartinand acestui domeniu. Multe dintre ele pot fi achizitionate din numeroase locatii, incluzand magazinele din aeroporturi, benzinariile sau magazinele alimentare. Regulile variaza considerabil de la tara la tara.

Largirea gamei si accesibilitatea crescuta a medicamentelor eliberate fara reteta a dus la crearea unor idei percepute gresit de consumatori. Multi cred ca aceste produse pot fi folosite in orice doze, oricand si de catre oricine. Sondajele au aratat ca un numar substantial de pacienti care se trateaza singuri nu citesc prospectul pentru a determina care sunt ingredientele active ale medicamentului, informatiile despre dozare, reactiile adverse si instructiunile de folosire. Multi depasesc intentionat doza recomandata care este trecuta in prospect. De aceea, conceptia eronata care s-a format despre siguranta acestor medicamente a dus la mii de cazuri anuale in care pacientii le folosesc gresit – de exemplu, produsele care contin acetaminofen (substanta din paracetamol), care poate afecta ficatul sau poate duce chiar la decesul pacientului.

Incidentele care survin in urma folosirii necorespunzatoare a medicamentelor eliberate fara reteta ar putea fi mult reduse cu ajutorul interventiei unui specialist pregatit in domeniu. Singurul profesionist care detine acest tip unic de pregatire necesara este farmacistul, care reprezinta intermediarul intre pacient si produs. De aceea, prezenta unui farmacist care sa-si arate preocuparea pentru recomandarea OTC-urilor reprezinta cea mai buna justificare pentru continuarea achizi-tionarii acestora.

Acumularea informatiilor despre pacient
In cadrul obligatiilor farmacistului, ca intermediar pregatit pe domeniu, intra si obligatia de a acumula cat mai multe informatii despre pacient. Farmacistul trebuie sa tina cont de faptul ca persoana care achizitioneaza medicamentele nu este intotdeauna pacientul. Odata stabilita identitatea pacientului, farmacistul trebuie, de asemenea, sa determine varsta pacientului, perioada de cand sufera de boala respectiva, alte contraindicatii care ar necesita interventia unui profesionist, manifestarile bolii in cazul sau, alte medicamente pe care le ia pacientul si eventualele boli de care ar mai putea suferi in prezent. Oricare dintre acesti factori poate modifica starea pacientului. De exemplu, OTC-urile sunt contraindicate la copiii sub 6 ani. De asemenea, in cazul tusei persistente, niciun pacient nu ar trebui sa se trateze singur atunci cand tusea dureaza de mai mult de 7 zile, ci trebuie sa mearga la medic.

Alegerea OTC-urilor potrivite
Farmacistii trebuie sa inteleaga in amanunt tot ce este legat de eliberarea medicamentelor fara reteta. FDA are in desfasurare o recenzie cuprinza-toare a ingredientelor pe care le contin medicamentele eliberate fara reteta, unde sunt clar evidentiate cele a caror siguranta si eficienta au fost demonstrate. In acel amplu document sunt speci-ficate varstele pacientilor sub care nu ar trebui folosite anumite ingrediente, durata afectiunilor – in cazul in care este depasita, pacientul ar trebui sa consulte un specialist – si contraindicatiile care fac obligatorie aceasta consultatie. Cu toate acestea, mai exista inca numeroase ingrediente a caror eficienta si siguranta nu au fost demonstrate (ex. plante medicinale, produse homeopa-tice, suplimentele nutritive). Farmacistii care recomanda medicamente a caror siguranta si eficienta nu au fost demonstrate inca trebuie sa fie constienti ca risca nu numai sa nu imbunatateasca starea pacientului, ci chiar sa il expuna pe acesta la diferite riscuri.

Farmacistul si ingrijirea farmaceutica
Rolul comunitatii de farmacisti in ceea ce priveste medicamentele eliberate pe baza de reteta se limiteaza in mare parte la respectarea retetelor si consilierea pacientului in privinta produselor aflate pe reteta eliberata de catre un alt profesionist. Prin consilierea pe care le-o ofera pacientilor care se trateaza singuri, farmacistul poate sa faca o triere corecta a acestora, sa faca aprecieri minore, sa aleaga o modalitate de tratament si sa urmareasca starea pacientului in urma consultatiei. Asadar, pentru comunitatea de farmacisti, sprijinirea pacientului care se trateaza singur cu OTC-uri, in cazuri lipsite de pericol pentru sanatatea sa, aplicand cunostintele acumulate si servind ca intermediari profesionisti intre pacient si produsul pe care doreste sa-l achizitioneze reprezinta cea mai directa moda-litate de aplicare a ingrijirii farmaceutice.

In SUA, comercializarea OTC-urilor este reglata de FDA. Producerea lor poate fi facuta fie urmand o monografie FDA, care specifica tipurile de OTC-uri, ingredientele active si labeling-ul, fie urmand o "NDA" (New Drug Application) pentru produse care nu intra in vreo monografie specifica. Deoarece obtinerea unei NDA este extrem de costisitoare, din cauza cerintelor testarilor, majoritatea substantelor OTC-urilor produse in SUA sunt creme de protectie solara, produse antimicrobiene si antifungice, analgezice interne si externe ca lidocaina, aspirina, tratamente locale contra psoriazisului sau eczemei, sampoane antimatreata si alte produse topice care au un efect terapeutic. In Marea Britanie, produsele pot fi comercializate sub restrictie (numai sub supravegherea unui farmacist intr-o farmacie inregistrata) si sunt denumite "P medicines" sau pot fi vandute in alte locatii, fara superviziare din partea unui specialist, numite GSL "General Sales List". Restrictii se mai aplica si asupra unor produse din ambele categorii, referitoare la substantele continute in medicament sau la cantitate – cum este cazul paracetamolului.

Farmacistii trebuie de asemenea sa faca o triere corecta a pacientilor. Pe masura ce farmacistul asculta pacientul care se trateaza singur, trebuie sa ia o decizie. Exista trei posibilitati:
1. Pacientul nu are nevoie de niciun produs pentru suferinta sa.
2. Suferinta sa necesita ajutorul unui profesionist (ex. dureri de urechi, reflux aparut din alte cauze decat raul de miscare, edemele, infectarea pielii cauzata de diferite bacterii, diaree care dureaza de mai mult de doua zile etc.). Farmacistul trebuie sa-i instruiasca pe acesti pacienti sa apeleze la medic si ar putea sa le ofere adrese de contact ale specialistilor, ale departamentelor de urgenta etc.
3. Pacientul este un candidat bun pentru a se trata singur. In acest caz, farmacistul poate alege un produs sigur si eficient si poate indica foarte clar informatiile despre dozare si instructiunile de folosire.