Fapta ilicita sau incalcarea normelor legale

Fapta ilicita este definita in art.263 alin.2 Codul muncii ca fiind acea incalcare a normelor legale, a regulamentului intern, a contractului individual de munca sau a contractului colectiv de munca aplicabil, precum si a ordinelor si dispozitiilor legale ale conducatorului ierarhic.

Faptele ilicite sunt diverse, ele putand fi atat comisive, cat si omisive.
Cat priveste fapta omisiva, aceasta consta in neindeplinirea unei obligatii de a face, obligatie care este expres prevazuta in acte normative specifice, regulamente ale colegiului, regulamente interne, contracte individuale de munca, fisa postului etc.
Caracterul ilicit al faptei rezulta din neconcordanta dintre aceasta si obligatiile farmacistului, stabilite atat prin acte normative specifice, regulamente ale colegiului, cat si prin contractul individual de munca si fisa postului.
Prin raspunderea disciplinara, legiuitorul a dorit sa apere ordinea si disciplina in unitatea respectiva, de aceea fata de faptele penale si de cele contraventionale, fapta ilicita are o periculozitate sociala mai redusa. Prin efectul sau, fapta ilicita genereaza o lezare a relatiilor de ordine si disciplina la locul de munca.

Referitor la nerespectarea ordinelor si dispozitiilor legale ale conducatorului ierarhic, respectarea lor este o expresie a raportului de subordonare ierarhica. Insa, de precizat este ca executarea unui ordin vadit ilegal poate atrage atat raspunderea disciplinara a subordonatului (separat de cea a conducatorului ierarhic), cat si alte raspunderi (contraventionala, penala etc.) Cat priveste prejudiciul, angajatorul trebuie sa faca dovada existentei acestuia, precum si intinderea lui atunci cand solicita si repararea. Inexistenta prejudiciului duce la inexistenta raspunderii disciplinare. Acest prejudiciu poate fi atat material, cat si moral. In numarul viitor vom aborda ultimele doua conditii: legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, precum si vinovatia farmacistului.