Homeopatia si farmacistii

Dr. Anca Anusca, medic specialist medicina de familie, competenta in homeopatie, apifitoterapie si acupunctura

Homeopatia, impreuna cu celelalte terapii (fitoterapia, acupunctura, medicina ayurvedica, osteopatia, psihoterapia etc.) completeaza tratamentul unei persoane, fiind considerata complementara, si nu terapie alternativa.
Divergentele care apar intre cei care sustin alopatia si confratii homeopati apar din lipsa de comunicare si de informatie.
Daca voi repeta lucruri deja stiute de multi, sa-mi fie cu iertare, dar prin cele expuse mi-am propus sa vin in intampinarea dorintei de consolidare a unei retele bazate pe relatii interpersonale bune intre practicieni, medici de diverse specialitati si intre acestia si farmacisti, pentru ca, in felul acesta, pacientii sa beneficieze din plin de cunostintele cumulate de toti ca o echipa.
Pentru mentinerea acuratetii stiintifice, remediile homeopatice se prepara de farmacisti autorizati, in laboratoare de productie specializate (in conformitate cu legislatia Romaniei, calitatea de medic fiind incompatibila cu cea de farmacist, adica o persoana nu poate fi si medic si farmacist). Conditiile de fabricatie sunt stipulate in manuale numite "Farmacopee", cunostintele fiind dobandite in facultatile de farmacie. In prezent, Farmacopeea Europeana a introdus, alaturi de regulile de fabricatie a medicamentului alopat, si pe cele ce privesc medicamentul homeopat, standardele de prelucrare fiind unice si unanim respectate.
Asadar, in Romania, remediile homeopatice sunt considerate medicamente si nu le veti gasi la plafare sau drogherii, fiind comercializate doar prin farmacii.

Dar medicamentul nu este un bun de larg consum sau n-ar trebui sa fie privit asa. Aspectul medical este preponderent, esential si este dat de ratiunea de a fi a oricarui medicament, aceea de a ingriji bunul cel mai de pret al omului: sanatatea. Folosirea lui implica cunostinte de specialitate de nivel universitar, putand fi indicat doar de medic sau farmacist, singurii profesionisti (se mai uita acest lucru cand intre piata si supremarket, omul intra intr-o farmacie si cumpara o crema, dar cere si un medicamet care se gandeste el ca i-ar putea trebui in anumite conditii). Nu trebuie omis faptul ca un medicament are un potential toxic care va fi gandit in contextul intregului tratament (acesta putand fi neglijat sau supraestimat de un neavizat).
Medicamentele alopate, folosite de majoritatea populatiei, au fost obtinute din ce in ce mai putin din produse naturale si tot mai mult prin sinteza chimica, mai nou prin biotehnologie, ajungandu-se la o supraproductie (exista numeroase produse prea putin sau deloc deosebite intre ele).

Remediile homeopate sunt preparate din plante, din saruri minerale, din produsi animali sau din alte surse, practic putand fi obtinute din aproape orice substante existente in natura, cu mentiunea ca se foloseste acelasi principiu: diluarea in apa si alcool si agitarea (dinamizarea) preparatului, in final rezultand un produs netoxic.
In prezent, sunt descrise in literatura de specialitate peste 3000 de remedii homeopate (care, desi arata la fel, se dezvaluie fiecare intr-o minunata varietate de aspecte/actiuni). Asa cum noi nu suntem identici, nici remediile de care avem nevoie nu pot fi aceleasi pentru toti; se cer individualizate si ramanem placut surprinsi in fata potentialului imens al planetei (doar 10% dintre plante sunt studiate si au fost descrise efectele lor asupra corpului omenesc).
Este esential de subliniat ca medicamentele nu pot crea functii noi in organism sau calitati noi, ci numai accelereaza sau diminueaza procesele sau fenomenele naturale existente; medicamentele nu pot schimba caracterul functiilor fiziologice, ci numai le amplifica sau le deprima.
Si in ceea ce priveste medicamentul homeopat se discuta de interactiuni (intre ele, cu alopatele sau cu alimentele!): antidotism, incompatibilitati, complementarism.
Homeopatia este sistemul terapeutic care consta in administrarea in doze foarte mici a substantelor care, in cantitati mari, ar putea provoca unui om sanatos o afectiune analoaga cu aceea care este combatuta.

Caracteristicile specifice medicamentului homeopat:

1. Actioneaza asupra structurilor si functiilor dereglate sub influenta factorilor patogeni, dereglarile determinand o stare de hipersensibilitate si de receptivitate particulare;
2. Actioneaza inductor, normotonizant, euritmic, in acelasi sens cu legile naturii;
3. In dereglari sau stari patologice, actioneaza conform Legii Similitudinii, determinand schimbari asemanatoare cu cele pe care organismulu le manifesta sub influenta agentilor patogeni;
4. Este activ la doze infinitizimale, exprimate in concentratii de ordinul nanogramelor, asemanatoare cu acelea ale multor mediatori si modulatori din organism (nu au un efect direct asupra substratului reactiv, ci ca urmare a reactiilor declansate in mecanismele proprii ale substratului).

Nu trebuie deci sa ne ingrijoreze faptul ca medicamentul homeopat este atat de ,,diluat" (incat unii ar spune ca este inactiv), cum nu ne ingrijoreaza constantele organismului, ca sunt de ordinul gramelor sau miligramelor, microgramelor etc. si actioneaza atat de bine, realizand homeostazia intregului.
Medicamentul homeopat este purtatorul unei informatii transmise prin apa. Apa, adevarat mediator intre lumea materiala si energetica, memorizeaza tiparele de energie cu care vine in contact si retine memoria energetica a frecventelor vibrationale pentru mult timp.
Actiunea de tip infinitizimal, produsa de doze homeopate, se manifesta
printr-un sens opus celui determinat de doze ponderale ale substantei respective si prin potenta care urmeaza inversul legii doza-efect, valabil pentru medicamentul alopat. In plus, acest tip de actiune se manifesta numai asupra tesuturilor si functiilor dereglate de agentii patogeni.
Aspectele pozitive ale practicii farmacoterapiei homeopate sunt eficacitatea, siguranta, naturaletea, actioneaza in armonie cu mecanismele fiziologice, nu da obisnuinta, actioneaza holistic (considera fiecare organism viu ca o unitate, intregul si partile fiind in relatii de interdependenta biologica, morfologica, fiziologica, psihologica, patologica si terapeutica).
In mod curent se folosesc granulele, globulele, dar si comprimate/tablete, dilutii homeopate si siropuri; se pun sub/pe limba si se lasa sa se dizolve in saliva (absorbtia fiind foarte rapida, apropiata de calea intravenoasa). Folosite mult mai rar sunt caile rectala (supozitoare), vaginala (spalaturi, ovile), respiratorie (inhalatii, spray), conjunctivala (colire), cutanata (unguente, geluri, creme comprese).
Practic, toate formele farmaceutice din homeopatie se prepara pornind de la doua produse de baza initiale – tinctura-mama si trituratia – conform tehnicilor farmaceutice.

Gemoterapia, folosind dilutia 1D, este considerata o metoda de drenaj homeopat; produsele respective, prezente in aproape toate farmaciile (nu doar in plafare) sunt tot mai mult utilizate (atat la recomandarea celor din domeniu, cat si prin automedicatie).
Prescrierea medicala parvine farmacistului in acelasi mod cu orice reteta alopata (date referitoare la bolnav cu nume, adresa, diagnostic, medicatia recomandata-Rp cu modalitatea de administare-Ds, forma, cantitatea, momentul si intervalul dintre administerari, precum si prescriptii dietetice, igienice, iar la sfarsit data eliberarii retetei, semnatura si parafa medicului). Este de dorit a nu se elibera remedii decat pe baza de reteta care resulta in urma consultului laborios ce ia in calcul toate aspectele legate de pacient, nu numai suferinta actuala. De asemenea, nu se elibereaza remedii pe baza unei retete mai vechi, doar pe premisa ca i-a facut bine atunci, ci se incurajeaza o reevaluare ce vizeaza tratarea cauzei, nu a efectului si, in niciun caz nu se ia remediul de o alta persoana, chiar daca simptomele sunt asemanatoare.
Alte informatii utile si pentru farmacistii care elibereaza sau nu, dar pot fi intrebati de produse homeopate, ar fi ca: granulele nu se ating cu mana, administrarea sublinguala se face cu cel putin ½ ora inainte sau o ora dupa masa, avand grija sa se evite cafea, alcool, tutun, cola, cacao, ciocolata, condimente, arome. Preparatele in picaturi se iau fara sau cu putina apa (evitand contactul cu metalul), tinandu-se putin in gura (pentru absorbtie).

De asemenea, este important de stiut ca in cazul unei evolutii favorabile (prin administrarea remediului similimum), ordinea disparitiei simptomelor se face de sus in jos, dinauntru in afara si in ordine inversa aparitiei simptomelor (conform legilor vindecarii ale lui Hering). In felul acesta pot reaparea probleme vechi (asa-zise agravari), de regula cu evolutie scurta.
Dozele sunt asemanatoare atat pentru adult, cat si pentru copil, de fapt se individualizeaza, difera numai frecventa de administrare si dilutia remediului (cifra de pe eticheta) ce trebuie respectata. Nu e nevoie sa luati mai multe granule, sperand la un efect mai puternic.
Ar trebui sa fie informati de existenta unui astfel de tratament, iar gasirea remediului sa fie mai facila (nu o cursa prin tot orasul sau in altul, uneori fara rezultat).
De peste 200 de ani, homeopatia trateaza persoane, nu afectiuni, caci fiecare isi traieste boala in felul sau, obictivul fiind de a prescrie acel remediu homeopatic unic care va ajuta persoana sa se reechilibreze interior si sa recastige armonia fizica si emotionala. Un obiectiv frumos care ne implica pe toti!