Implicatiile farmacistului in profesia sa

In ultimele decenii, problematica profesiei de farmacist a suferit mutatii, uneori fundamentale, ceea ce, pentru lumea neavizata, creeaza o confuzie cu privire la atributiile si importanta farmacistului in actul terapeutic. Progresele recente ale cercetarii farmaceutice, cercetare ce ia nastere in oficina farmaceutica datorita observatiei cotidiene si a pregatirii polivalente a farmacistului, il implica, printre altele, in probleme de farmacovigilenta si toxicovigilenta. Farmacistul, inainte de a fi un specialist autorizat in domeniul medicamentului, purtator al unui titlu academic, este un toxicolog al actiunii medicamentului care, printre multiplele lui functii, o are si pe aceea de a pastra integritatea biologica a celor ce folosesc un medicament dat.
Exercitarea clasica a profesiei de farmacist consta in prepararea medicamentelor magistrale si galenice, evitarea incompatibilitatilor chimice, fizice si fiziologice, precizarea modului de administrare si sfatuirea bolnavului ca, la cel mai mic semnal de indispozitie, ca urmare a folosirii medicamentului, sa se prezinte la farmacie si sa anunte neplacerile suportate.
Pe langa aceste atributii, farmacistul este persoana calificata (este specialistul) care asigura conservarea adecvata a medicamentului, stiut fiind faptul ca un singur foton poate transforma un atom intr-un fragment pozitiv (atom gigant), stare care duce la pierderea activitatii biologice si chiar conferirea unui potential toxic medicamentului administrat.
In obligatiile profesionale ale farmacistului intra si stoparea trecerii moleculei active in situatii de metastabilitate, stari care duc inevitabil la un prag minim de energie, stabilitate maxima si eficacitate zero.

Progresele realizate in domeniul terapeuticii atesta faptul ca nu exista doua persoane care sa reactioneze identic la acelasi medicament, ci doza administrata trebuie adaptata la fiecare caz in parte, astfel incat concentratia optimala in sange sa se situeze intre concentratia minima de eficacitate si concentratia limita de toxicitate; unele medicamente au o marja foarte stransa intre eficacitate si toxicitate.

Cele mai banale medicamente trebuie considerate ca substante chimice capabile sa antreneze reactii serioase, uneori toxice, mai ales cand sunt folosite ca supradoze. Orice medicament poate genera reactii imprevizibile, chiar atunci cand sunt folosite in doze terapeutice. Multe efecte nedorite apar la asocierea mai multor molecule active, cu structuri chimice diferite sau chiar la asocierea a doua structuri cu actiuni sinergice. Intotdeauna se impune cantarirea raportului valoric dintre efectul benefic si cel indezirabil si aprecierea corecta a gravitatii indezirabilitatii. Deseori, medicul prescrie medicamente in asociatie, in vederea cresterii eficacitatii si pentru evitarea interactiilor indezirabile, uneori nocive, farmacistul este obligat sa tina seama de timpul de administrare, de raportul concentratiilor asociate, de formele farmaceutice utilizate, de timpul de injumatatire etc.

Aceste situatii pot aparea nu numai intre asociatii de substante inscrise intr-o ordonanta medicala, ci si la cele eliberate fara prescriptie. Multe specii moleculare cu actiune terapeutica transforma oxigenul molecular (O2) celular, in fragmente radicalice de oxigen (O.) sau peroxidice (- O – O- ) sau chiar (O+), ceea ce duce la hipoxie celulara si, deci, la moartea celulei.
Farmacistul este preocupat de noile medicamente folosite in strategiile antitumorale, de vectorizarea principiului activ, de compararea terapiilor clasice cu cele moderne, de leziunile hepatice cronice induse de medicamente, de abuzul de medicamente, medicamente administrate femeilor insarcinate, medicamentele antiepileptice si sarcina, enzimologia substitutiva, actiunea imunosupresiva a medicamentelor. In interiorul unei molecule active biologic se pot petrece interactii electronice, induse sau mezomere, ceea ce poate conferi uneia si aceleiasi specii moleculare mai multe actiuni terapeutice, uneori sinergice, alteori opuse.

Farmacistul a detinut dintotdeauna monopolul medicamentului pentru ca este singurul specialist care stapaneste medicamentul in ansamblul lui, din faza de modelare teoretica pana la faza finita si fiabila. Farmacistul este ultima veriga in lantul terapeutic, care poate fi aproximat ca o reactie consecutiva si, ca atare, ultimul turnover este si cel hotarator. Eliberarea unui medicament dintr-o unitate farmaceutica implica o responsabilitate juridica pe care o are numai farmacistul si, in cazul unei erori de orice natura legata de medicament, il poate lipsi de libertate sau de dreptul de libera practica. A considera farmacia ca si intreprindere comerciala inseamna a vulgariza o profesie cu radacini milenare, ceea ce reprezinta un pericol social si, dovada ca este asa, sunt anunturile alarmante prin ziare si TV ca sunt medicamente contrafacute pe piata terapeutica. Actul medical, definit de doua stari: diagnostic si terapie, este reprezentat de medic si farmacist, specialisti cu studii academice si care poarta raspunderea morala si juridica a acestui act. Profesiunea de farmacist are particularitatea ei si, de aceea, se impune elaborarea unei legislatii si jurisprudente proprii, care sa se bazeze pe legislatiile vechi, inainte de anul 1949, pastrandu-si principiile de baza stabilite in decursul secolelor si aduse la modernismul actual.

Farmacistul este singurul specialist care a avut dintotdeauna monopolul medicamentului pentru ca, printre multele atributii si raspunderi pe care le presupune profesiunea sa, el stapaneste toxicologia si securitatea medicamentului, dand certitudine actului terapeutic si acestea in folosul subiectului bolnav. Farmacia isi trage numele de la cuvantul "FARMACON" din greaca veche, care inseamna remediu.

Dr. Farm. Dumitru Hurduc