Leacuri pentru inima?

Dr. Dan Spataru

Acest articol trebuia sa cuprinda descrierea unei clase de medicamente folosite in patologia cardiovasculara. Adica trebuia sa fie extrem de arid si de plictisitor. Teoretic, 30 de minute ar fi trebuit sa reprezinte un timp suficient de lung pentru elaborarea unui astfel de subiect. Si asta pentru ca nu este nicio filozofie sa deschizi o agenda medicala sau o carte de farmacologie si sa copiezi, pe sarite, evident, cateva informatii, astfel incat sa scrii cam 2-3 pagini.

Intrebarea este daca va exista cineva care sa citeasca un astfel de articol. Daca subiectul se adreseaza medicilor, atunci 3 pagini despre o clasa de medicamente constituie un esec de la bun inceput. Primul motiv este ca un cadru medical se informeaza, in cazul in care este interesat, din carti de specialitate, care pot contine sute de pagini in care este descris un medicament. Al doilea motiv, si aici am sa ma opresc, este ca numarul persoanelor care citesc panseurile altora despre lucruri cu care se confrunta zilnic este extrem de mic.

De asemenea, nu pot intelege ratiunea pentru care un pacient, fara niciun pic de instruire in domeniul medical, ar fi interesat sa citeasca informatii de stricta specialitate despre medicatie. Este ca si cum un utilizator de telefon mobil, al carui singur interes este sa vorbeasca la telefon, si-ar schimba radical existenta dupa ce ar citi articole despre procedeul de fabricatie al unui telefon. Pe de alta parte, si asta fara nicio suparare, este bine cunoscut faptul ca doua persoane, una cu pregatire intr-un domeniu si alta fara nicio pregatire, citind acelasi text, inteleg lucruri cu totul si cu totul diferite. Adica un medic si un pacient nu au cum sa inteleaga acelasi lucru citind un text medical. Nu se poate.

Nu as dori sa se inteleaga faptul ca, din punctul meu de vedere, pacientul nu trebuie sa fie informat si ca trebuie sa inghita fara discernamant orice medicament prescris de doctori. Dimpotriva, cred cu putere ca actul medical este complet doar atunci cand intre medic si pacient se stabileste o relatie de comunicare, bazata in primul rand pe incredere, pacientul fiind perfect informat despre necesitatea medicatiei, despre reactiile adverse si asa mai departe. Cred ca informarea pacientilor in legatura cu afectiunile de care sufera este o dovada de respect minim.

Cu toate acestea, peste tot in lume, nu numai pe la noi, increderea pacientilor in sistemul medical se situeaza la cote ingrijorator de scazute. In traducere libera, nu numai ca pacientii se adreseaza unui doctor atunci cand boala este foarte avansata, dar nici nu respecta medicatia si nici nu se duc la controale ulterioare. Este cunoscut faptul ca o greutate mult mai mare o au sfaturile primite de la vecini, unul mai priceput decat altul in medicina, sau informatiile citite din reviste ce nu sunt de specialitate.

Problema esentiala, la noi cel putin, este lipsa de educatie medicala. Educatia medicala trebuie inceputa la varste foarte mici, inca din familie, si continuata constant in sistemul de invatamant. Educatie medicala inseamna insuflarea unui minim respect al oamenilor fata de propriul organism, si implicit pentru starea lor de sanatate. Asta implica constientizarea unor simptome reale si prezentarea intr-un timp optim la un doctor instruit sa puna un diagnostic corect, sa stabileasca si sa monitorizeze un tratament.

Am vazut de foarte multe ori pacienti care, dupa ce s-au prezentat la doctor, au primit o reteta corecta de altfel, si-au cumparat medicatia si, citind si analizand prospectul zile intregi, au renuntat complet la pastile, speriati fiind de posibilele efecte adverse, incriminand medicul respectiv de lipsa de informare. Este laudabil, evident, atunci cand un pacient citeste prospectul unui medicament, care oricum pentru asta exista in cutie, pentru a fi informat de posibilele reactii adverse. Dar este foarte evident faptul ca un doctor, instruit ani de zile, a prescris medicatia respectiva in deplina cunostinta de cauza, punand in balanta beneficiile si riscul pastilelor respective.

Este cunoscut faptul ca toate medicamentele de sinteza pot avea reactii adverse, care sunt cu atat mai mari cu cat medicamentul este mai potent. Daca toate reactiile adverse prezentate in prospect s-ar produce, este evident ca nu ar mai trebui nimeni sa mai ia vreun medicament. Ceea ce m-a mirat intotdeauna este faptul ca pacientii, care considera ca medicina este foarte usor de inteles si de aplicat, nu se intreaba de ce este nevoie de 12 ani, cu multe nopti nedormite, pentru ca sa ajungi sa fii cardiolog.

Neinformarea pacientilor in legatura cu medicatia pe care o necesita reprezinta o greseala. Spre deosebire de aceasta, informarea prea amanuntita a unui bolnav neinstruit, in speranta obtinerii unei aderente crescute la tratament, poate fi ceva extrem de periculos. Si asta pentru ca, in momentul in care un pacient neinstruit considera ca detine informatii destule despre propria afectiune, isi poate modifica singur medicatia, lucru care poate ajunge la cote extreme, chiar pana la deces. Foarte frecvent exista articole scrise despre pacienti care, administrandu-si medicatie antiinflamatorie in exces, pentru fel si fel de dureri articulare, au facut hemoragii digestive mai mult sau mai putin amenintatoare de viata. Nici nu are rost sa amintesc ce consecinte poate avea medicatia cardiologica administrata sau modificata din proprie initiativa.

Este cunoscut faptul ca informatia din medicina este intr-o evolutie permanenta. Asta presupune schimbare. Schimbare si de modalitati de diagnostic, si de ghiduri de tratament, si de medicatie. Este obligatoriu pentru un doctor sa tina pasul cu toate aceste modificari, dar este foarte greu. Este evident si mai greu pentru un pacient, si de altfel total inutil, sa fie informat permanent despre aceste schimbari de stricta specialitate.

Imi doresc pacienti informati, constienti de importanta starii lor de sanatate, care sa cunoasca factorii de risc pentru diverse patologii, simptomele alarmante, dar care sa lase medicii sa stabileasca un diagnostic si un tratament adecvat. Tratamentul trebuie individualizat, asta se stie. Nu exista retete si solutii general valabile. Asta din pacate pentru pacienti, care ar avea o viata mult mai usoara, fara sa se mai plimbe pe la doctori, daca ar exista 2-3 retete care sa te vindece de orice. Si tot asta din fericire pentru doctori care ar ramane fara meserie in acest caz. In cardiologie nu exista adevaruri general valabile. Ce se stie cu siguranta este ca inima este un organ important, de care trebuie sa ai grija si care iti poate face surprize mai mult sau mai putin placute oricand.