Pneumoniile

Dr. Alin POPESCU

Este bine stiut ca dintre afectiunile aparatului respirator, pneumoniile sunt unele dintre cele mai grave, reprezentand, in anotimpurile reci, cea mai frecventa cauza de spitalizare la sugar si la copii, cauza importanta de comorbiditate la persoanele in varsta (peste 65 de ani) si la cei cu afectiuni cronice asociate. Pana in 1936 pneumonia era principala cauza de deces in SUA, iar in 2003 ocupa locul 7 alaturi de gripa. Anual, aproximativ 61.000 de americani mor de pneumonie.

Pneumoniile sunt boli pulmonare inflamatorii acute, avand in mod obisnuit cauza infectioasa, rareori fiind determinate de agenti chimici sau fizici. Dintre cele infectioase, pneumoniile bacteriene, virale si fungice sunt cele mai frecvente. Factorii de risc incriminati in aparitia lor sunt: varsta (peste 65 de ani si sub 2 ani), fumatul si poluarea atmosferica, consumul de alcool, anotimpul rece, boli cronice asociate (boli cardiovasculare, diabet zaharat, neoplazii, insuficienta renala), medicatie imunosupresoare (citostatice, corticoizi), SIDA sau alte conditii patologice cu imunitate deprimata, spitalizarea.

Calea obisnuita prin care patrund microorganismele in plaman este cea aerogena. Caile respiratorii intrapulmonare sunt sterile la persoanele sanatoase, adica lipsite de microorganisme. Agentii infectiosi patrund in plamani din nas si din cavitatea bucala odata cu aerul inspirat. Totusi, particulele infectioase ajunse in plaman pot fi eliminate prin stranut, tuse si alte mecanisme existente chiar la nivel celular. Daca puterea de aparare a organismului este scazuta, microbii raman activi la nivelul plamanilor si se multiplica, determinand boala. Particulele infectioase nu provin intotdeauna din afara organismului, ci unele se afla deja in organism, in cavitatea nazala sau bucala, iar de aici pot ajunge in plamani, mai ales in timpul somnului (exemplu: inhalarea secretiilor nazofaringiene infectate).

Exista si alte moduri prin care poate aparea o pneumonie: infectarea plamanilor pe cale hematogena (microbii circula in sange) sau pe cale exogena (plagi toracice care ajung pana la plamani). Pneumonia poate fi dificil de diagnosticat initial, deoarece ea poate debuta cu manifestari similare virozelor respiratorii sau gripei. Acestea sunt: aparitia brusca a febrei, insotita de tuse productiva, cu sputa purulenta si, in unele cazuri, cu durere toracica. Simptomele de mai sus sunt comune mai multor tipuri de pneumonie, insa ele pot varia in functie de agentul patogen.

Pneumonia bacteriana este prototipul si principala cauza de pneumonie bacteriana din tara noastra. Streptococul pneumonie este cel mai frecvent agent patogen incriminat. Manifestarile clinice ale pneumoniei pneumococice sunt relativ uniforme. Debutul este de obicei brusc, in plina sanatate, prin frison solemn, febra, junghi toracic si tuse. La aproape jumatate dintre bolnavi, maifestarile pneumonice sunt precedate cu 2-10 zile de o infectie de cai respiratorii superioare. Frisonul „solemn” poate marca debutul bolii. Este de obicei unic, dureaza 30-40 minute, poate fi insotit de dureri de cap, varsaturi si este invariabil urmat de ascensiune termica. Febra este importanta, urcand catre 40oC, junghiul toracic aparand imediat dupa frison; este de obicei extrem de intens, are sediu submamar si se accentuaza cu respiratia sau tusea. Tusea apare rapid dupa debutul bolii, este initial uscata, iritativa, dar devine productiva, cu sputa purulenta. Bolnavii in cazuri grave pot fi confuzi sau chiar deliranti.

Pneumonia virala este cel mai frecvent tip de pneumonie infectioasa, virusurile fiind incriminate in peste jumatate din totalul celor diagnosticate. Au de obicei manifestari atipice. Sunt precedate de infectii ale cailor respiratorii superioare, pacientul prezentand secretii nazale, obstructie nazala, uneori inflamatie la nivelul faringelui, dureri musculare si oboseala. Apoi apar tusea, modificarile respiratorii si durerea toracica. Febra are valori medii, dar sunt si situatii in care poate lipsi. Pneumoniile virale pot sensibiliza organismul care devine mult mai receptiv la infectii, putand dezvolta ulterior si o pneumonie bacteriana. Boli infectioase precum gripa, pojarul sau varicela pot fi insotite si de pneumonii.

Diagnosticul pneumoniilor porneste de la suspiciunea clinica (in urma anamnezei si a examenului fizic general) si este confirmat de radiografia pulmonara (determina localizarea si extinderea infectiei pulmonare), examenul sputei si al sangelui (pentru identificarea tipului de bacterie, teste serologice etc.) si alte teste, in functie de severitatea bolii, factorii de risc asociati, si de raspunsul la tratament (punctie pulmonara, bronhoscopie cu fibra optica etc.).

Tratamentul pneumoniei depinde de severitatea simptomelor si de agentul patogen resposabil. Vindecarea este cu atat mai rapida cu cat persoana e mai tanara, cu cat diagnosticul s-a pus mai devreme, in absenta unei afectiuni cronice asociate, si in prezenta unui sistem imunitar competent.