Sanzienele galbene

Sef lucrari drd. Marilena-Viorica Codreanu
Facultatea de Farmacie, Universitatea de Medicina si Farmacie "Carol Davila", Bucuresti

Pentru ca suntem in preajma solstitiului de vara, am dorit sa va aduc in atentie frumoasa sarbatoare populara, cunoscuta in Bucovina sub denumirea de Sanziene. Desi este asociata sarbatorii crestine a Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul si a Aducerii Moastelor Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, traditia Sanzienelor isi are originea intr-un stravechi cult solar. Se spune ca Sanzienele sunt zane bune care, in noaptea de 23 spre 24 iunie, plutesc in aer, canta, danseaza, impart rod holdelor, daruiesc parfum si virtuti tamaduitoare florilor. Aceasta noapte magica ar reprezenta momentul optim de recoltare a plantelor medicinale care dobandesc acum intense virtuti curative.

Nutresc speranta ca ma veti insoti in incercarea de a descifra cel putin o parte din misterul unei plante cu veche traditie in medicina populara, Galium verum (familia Rubiaceae), denumita dragaica, zanziene galbene, floarea lui Santion, inchegatoare sau smantanica. Raspandita in Europa si Asia, in zone montane si de campie, este usor de identificat, fiind o specie ierbacee, perena, inalta de 30-100 cm, cu rizom subtire, ramificat, tulpina aeriana cu 4 muchii longitudinale, glabra, cu frunze simple, liniare, avand marginea recurbata spre fata inferioara, dispuse verticilat cate 8-12 la fiecare nod. Florile mici, tetramere, cu 4 petale galbene-aurii, cu parfum de miere sunt grupate in panicule terminale. Perioada de maxima inflorire a plantei coincide cu cea de stralucire maxima a soarelui, in lunile iunie-august. (4)
Se recolteaza partea aeriana inflorita (herba) care se recomanda intern, sub forma de infuzie, decoct, extract fluid sau tinctura, in afectiuni ale glandei tiroide (hipotiroidie, hipertiroidie, noduli tiroidieni), stari de excitatie cerebrala, epilepsie, tulburari minore ale somnului, nevroza, tulburari de menopauza, afectiuni ginecologice, dischinezie biliara, infectii urinare, enterite, enterocolite, diaree, convalescenta si extern, sub forma de aplicatii locale sau bai, in afectiuni dermatologice (erizipel, psoriazis, pete tegumentare, rani greu cicatrizabile, ten uscat, hipersensibil). (4, 6)
Infuzia se prepara dintr-o lingura de planta uscata, maruntita, peste care se adauga 200 ml de apa la fierbere, iar amestecul se mentine acoperit 15-30 minute. Sunt recomandate zilnic 1-2 cani. Pentru uz extern, se recomanda bai locale sau generale cu decoct preparat prin fierbere, timp de 15-30 minute, din 6-8 linguri planta uscata, maruntita, si 1 litru de apa. (2)
Florile contin enzime ce coaguleaza proteinele din lapte; se folosesc la aromatizarea bauturilor si la colorarea branzeturilor de Chester, iar fructele si radacinile, ca surogat de cafea.

Studiile farmacochimice efectuate au condus la decelarea unor principii active care, considerate individual, nu justifica decat intr-o mica masura actiunile terapeutice observate experimental. Astfel, a fost identificata monotropitozida, o primverozida a salicilatului de metil. Aceasta, dupa recoltarea plantei, hidrolizeaza enzimatic, elibereaza salicilat de metil si, ulterior, acid salicilic care explica actiunea antiinflamatoare, antireumatica si febrifuga a produsului vegetal.
Patru flavonozide ale cvercetolului si luteolului (izocvercitina, rutozida, cvercitin-7-glicozid, luteolin-7-glicozid) si cumarinele confera plantei proprietati diuretice si depurative.
Actiunea sedativa si antispastica se poate explica prin prezenta asperulozidei, o glucozida iridoidica.
Efectul benefic in enterite si enterocolite este conferit de taninuri catechice si antrachinone cu actiune antimicrobiana (1,3-dihidroxi-2-metilantrachinona; 2-hidroxi-1,3-dimetoxiantrachinona; 2,5-dihidroxi-1,3-dimetoxiantrachinona; 1,8-dihidroxi-3-metoxi-6-metil-antrachinona).
Furanocumarinele, cumarinele si monotropitozida sunt responsabile de o usoara actiune antiagregant-plachetara a plantei.
Sunt prezenti acizii fenolcarboxilici, dintre care predomina acidul clorogenic, un compus cu actiune coleretica si colecistochinetica, benefica in dischinezie biliara. (1, 2, 3, 4, 5)

Mecanismul prin care planta regleaza activitatea glandei tiroide nu este inca elucidat. Este posibil ca efectul reglator sa se datoreze unui singur principiu activ nedecelat sau, mai probabil, unui sinergism de actiune in cadrul complexului fitochimic continut de planta.
Subliniez necesitatea unor studii aprofundate farmacochimice si farmacotoxicologice care ar putea explica complet actiunile terapeutice ale plantei si stabili eventualele reactii adverse, mai ales la administrare indelungata.
In speranta ca am reusit macar partial sa pun in lumina remarcabilul potential fitoterapeutic al sanzienelor, inchei aici aceasta foarte scurta prezentare a plantei, ce pastreaza toata caldura, lumina si miracolul soarelui.

Bibliografie:

1. Bruneton J. – Pharmacognosie. Phytochimie. Plantes medicinalés, Tec&Doc Lavoisier, Paris, 1993;
2. Ciulei I., Grigorescu Em., Stanescu U. – Plante medicinale, fitochimie si fitoterapie, ed. Medicala, Bucuresti, 1993;
3. Evans W.C. – Pharmacognosy, W.B. Saunders Company Ltd, London, 1996;
4. Parvu C. – Universul plantelor, ed. Enciclopedica, ed.II, Bucuresti, 1997;
5. Zhao, Chun-Chao et al. – A new anthraquinone from Galium verum L., Natural product Research, 20, 11, 2006, p. 981-984;
6. Howard M. – Traditional folk remedies: a comprehensive herbal, Random house of Canada, 163, 1987.