Vitamina D

Dr. Laura Bara, medic medicina sportiva

Vitamina D se sintetizeaza in regnul vegetal sub forma provitaminei D2, iar in regnul animal sub forma provitaminei D3.
Cele doua provitamine, sub actiunea razelor ultraviolete, se transforma la nivelul tegumentelor in vitamina D (D2 – ergocalciferol si D3 – colecalciferol).

Structura provitaminelor:
Acestea sunt steroli derivati ai ciclopentanoperhidrofenantren.
Provitamina D2 se numeste ergosterol, iar provitamina D3 poarta numele de calciferol. De asemenea, provitamina D3 mai este cunoscuta si 7,8 dihidrocolesterol, sintetizandu-se prin dehidrogenarea colesterolului in pozitia 7.
Prin actiunea ultravioletelor asupra provitaminelor are loc ruperea nucleului beta in pozitia 9-10 si rotirea moleculei cu 180 de grade. Astfel, din provitamina D2 se obtine ergocalciferol (vitamina D2), iar din provitamina D3 se obtine colecalciferol.

Metabolizare:
Dupa absorbtia la nivel intestinal, provitaminele si vitaminele circula in plasma, legate de alfa2 globulina. Excesul se depune in organe si tegumente.
Vitamina D devine activa biologic dupa doua etape de transformare:
1. se desfasoara in microzomii celulelor hepatice, unde are loc o hidroxilare in pozitia 25, obtinandu-se 25 HEC(hidroxiergocalciferol) si 25 HCC(hidroxicolecalciferol);
2. are loc in mitrocondriile renale, unde se desfasoara o a doua hidroxilare in pozitia intai, obtinandu-se 1,25 dihidroxiergocalciferol (DHEC) si 1,25 DHCC (dihidroxicolecalciferol).
Compusii care au suferit si cea de-a doua hidroxilare (1,25 DHEC si 1,25 DHCC) au o activitate biologica mai intensa si sunt de doua ori mai activi decat cei care au suferit doar prima hidroxilare, si de cinci ori mai activi decat vitaminele D2 si D3.
Compusii dublu hidroxilati se numesc calcitrioli, iar cei care au suferit doar prima hidroxilare se numesc calcifedioli. Transformarea vitaminei D la calcitriol este indusa de scaderea calcemiei si, din acest motiv, calcitriolul este considerat a avea un rol hormonal. Dupa transformare, calcitriolul se acumuleaza in celulele mucoasei intestinale, in oase si in tubii renali, acolo unde au loc principalele efecte fiziologice ale vitaminei D.

Rol biochimic si fiziologic:

1. Calcitriolul stimuleaza sinteza unei proteine numite osteocalcina care asigura transportul activ al calciului la nivel intestinal si stimuleaza absorbtia intestinala a calciului, dar si absorbtia de fosfati in intestine;
2. Conserva calciul si fosfatii in organism, prin cresterea reabsorbtiei renale a acestora in tubii renali. Ambele locuri actioneaza sinergic in sensul cresterii rezervei de calciu si depunerii acestuia in oase;
3. La nivel osos asigura o cantitate adecvata a mineralelor si stimuleaza turn-over-ul osos, independent de actiunea parathormonului, prin recrutarea osteoclastelor sub influenta citokinelor secretate de osteoblaste.
4. Inhiba sinteza de ARNm pentru PTH.

Procesul este esential mai ales in perioada de crestere.
Necesarul zilnic este de 150-200 UI la adult; 400-800 UI la sugar, in care UI = 0,025 micrograme vitamina D3.

Indicatiile administrarii vitaminei D:

1. Profilaxia si tratamentul rahitismului si a osteomalaciei – scaderea mineralizarii osoase la copii, respectiv adulti, in conditii de deficit de vitamina D. La copii, afectiunea este de obicei cauzata de insuficienta expunere la ultraviolete, iar la adulti, de carenta de vitamina D din dieta, absenta secretiei biliare sau de o terapie anticonvulsivanta cronica;
2. Hipoparatiroidism – este tratamentul principal alaturi de calciu. Se poate folosi orice forma de vitamina D.
3. Osteoporoza – prin faptul ca vitamina D asigura absorbtia intestinala a unei cantitati de calciu suficiente pentru procesul de mineralizare. De asemenea, stimuleaza turn-over-ul osos;
4. Osteodistrofia din insuficienta renala cronica. In insuficienta renala, din cauza incapacitatii rinichiului de excretie a fosfatilor, apare secretia exagerata de parathormon (hiperparatiroidism secundar). Din acest motiv, administrarea de vitamina D este indicata, pentru ca inhiba sinteza de parathormon, dar si pentru ca exista in acest caz un deficit de vitamina D, datorat hidroxilarii renale reduse (in acest caz se vor prefera derivatii 1 hidroxilati).

Fenomene carentiale:
In perioada de crestere, fenomenele carentiale produc rahitismul (defect de mineralizare a tesutului osos). In aceasta maladie in care exista un deficit cronic de calciu, se epuizeaza mai intai rezerva de calciu mobil, apoi sub actiunea hormonului paratiroidian incepe mobilizarea calciului din oase, acestea devenind usor deformate, fenomen numit osteomalacie.
La adult, avitaminoza genereaza osteoporoza si osteodistrofia renala.
Hipervitaminoza D poate produce hipercalcemie, cu afectarea functiei cardiace, deprimarea sistemului nervos, oprirea cresterii la copii, in cazuri severe calcifieri ectopice in tesuturi, inclusiv in rinichi (nefrocalcinoza si/sau nefrolitiaza).
In aceste cazuri se va intrerupe administrarea vitaminei D si se impune restrictie de calciu in dieta. Se administreaza glucocorticoizi care antagonizeaza actiunea intestinala a vitaminei.

Preparate cu vitamina D pentru administrare orala si parenterala sunt:

1. colecalciferol, ergocalciferol
2. calcifediol
3. calcitriol (metabolit activ cu actiune rapida care nu necesita activare renala mediata de parathormon)
4. dihidrotahisterol (analog al derivatilor de ergocalciferol care nu necesita 1 alfa hidroxilare.

Bibliografie:
1. V. Stroescu – Farmacologie, Ed. All, 1999
2. Anghel, V. Rusu – Biochimie, Universitatea Victor Babes, Timisoara, 1998