Vitamina PP

Dr. Laura Bara

Medic medicina sportiva

Vitamina PP mai este cunoscuta sub denumirea de vitamina B3 sau niacina si face parte din grupul vitaminelor B. Este hidrosolubila si prezinta urmatoarele proprietati:
Este foarte raspandita in natura si apartine flavonoidelor; Este sensibila la actiunea agentilor mediului extern (oxigen, temperatura, umiditate, lumina, radiatii);Trece cu usurinta in apa; are nevoie de o aciditate gastrica normala pentru a fi eliberata din alimentele ingerata (este sensibila la substantele bazice); Dupa absorbtie, trece usor in sange, tesuturi si umori (transpiratie, urina, lichid cefalorahidian, placenta, lapte); Nu se depoziteaza in organism si, din aceasta cauza, semnele carentei apar rapid. Niacina se mai numeste antipelagra, acid nicotinic, nicinamida. In anul 1900, in Statele Unite ale Americii, a fost pusa in evidenta pentru prima oara legatura dintre pelagra si vitamina B3, deoarece s-a observat absenta acestei vitamine si aparitia pelagrei la cei care aveau o alimentatie bogata in porumb. Acesta contine o cantitate semnificativa de vitamina B3, dar modul in care era preparat (gatit) impiedica absorbtia acesteia.
Termenul de "niacin" este non-tehnic si este folosit deoarece exista cateva forme chimice diferite ale vitaminei B3. Aceste forme includ acidul nicotinic si nicotinamida, care se mai numeste si niacinamida) . Termenii de "niacin", "acid nicotinic" si "nicotin amida" sunt derivati, in urma cercetarilor efectuate in anii 1930. In acest an s-a realizat prima izolare in laborator a vitaminei B3, obtinandu-se astfel si nicotina din frunzele de tabac.

Sursele de vitamina PP sunt reprezentate de: drojdia de bere uscata, ficat, carne, peste, legume, produse din cereale. Surse importante de vitamina B3 (niacin) se gasesc in: ciuperci, ton, somon, piept de pui, sparanghel, ficat de vita, vegetale, fructe de mare.

Functiile vitaminei B3
Produce energie: ca si celelalte vitamine din complexul B, niacina este importanta in producerea de energie, prin cele doua forme numite NAD (nicotinamid adenin nucleotid) si NADP (nicotinamid adenin nucleotid fosfat). Acestea sunt esentiale in conversia proteinelor, lipidelor si glucidelor in energie utilizabila.

Metabolismul lipidelor: joaca un rol important in procesele chimice ale lipidelor. Astfel, prezenta vitaminei PP este necesara pentru sinteza acizilor grasi si a anumitor hormoni care se sintetizeaza din lipide, cum ar fi hormonii steroizi.
Vitamina PP este utilizata si pentru scaderea nivelului de colesterol sangvin, efect care apare doar la doze crescute de vitamina, ceea ce implica o suplimentare a acesteia. Daca se administreaza insa in cantitati prea mari, are un efect invers, de scadere a mobilizarii acizilor grasi. In conditii de efort, creste utilizarea hidratilor de carbon si rata folosirii glicogenului, cu scaderea performantei. Dupa unii autori, influenteaza capacitatea de efort aerob.
In genetica organismului: materialul genetic primar (ADN) are nevoie de prezenta vitaminei B3 pentru a se sintetiza, iar deficitul de B3 (ca si deficitul altor vitamine din complexul B) a fost direct legat de distrugerea genetica a ADN-ului. Studii efectuate recent au aratat ca e posibil ca niacinamida sa aiba efect anti-imbatranire. Acest efect a fost pus in evidenta prin relevarea longevitatii genei cunoscuta sub numele de Sir2 (silent information regulator 2), care produce proteina Sir2p, cu rol in prelungirea vietii celulare. Niacinamida imbunatateste activitatea Sir2p prin cresterea NAD (niacin amid dinucleotid).
Reglarea activitatii insulinice: anumiti cercetatori nu sunt de acord cu ideea conform careia exista un mecanism exact intre vitamina PP, nivelul glicemiei si insulina. Se considera ca vitamina este implicata in metabolismul insulinei si reglarea glicemiei. Unii cercetatori sustin insa ideea ca vitamina PP include molecula GTF (glucose tolerance factor = factorul de toleranta la glucoza) si ca este necesara pentru o activitate insulinica maxima.

Niacinamida controleaza inflamatia in cadrul proceselor inflamatorii prin inhibarea interleukinei-1 (IL-1) si prin inhibarea radicalilor liberi ai oxidului nitric. In cazul diabetului zaharat de tip I niacinamida ajuta la regenerarea functiei pancreatice, prin incetinirea mortii celulelor beta (care produc insulina la nivelul pancreasului). In diabetul zaharat de tip II, reduce valorile hemoglobinei glicozilate, avand ca rezultat un mai bun control glicemic.

Carenta de vitamina B3
Deficitul de vitamina B3 este adesea asociat cu fatigabilitate, slabiciune musculara, scaderea apetitului. Infectiile dermatologice si tulburarile digestive pot fi, de asemenea, asociate cu deficit de niacin. Carenta de vitamina PP duce la aparitia pelagrei care se manifesta prin dermatita fotosensibila, glosita, disfunctie gastro-intestinala si a sistemului nervos.

Toxicitatea data de vitamina B3
Dozele mari de niacin, prin suplimentare nutritionala, se folosesc ca tratament adjuvant in scaderea nivelului seric de colesterol. Acest fapt a permis cercetatorilor sa studieze posibila toxicitate a acesteia. Nu a fost raportata toxicitate la cantitatile provenite doar din alimentatie. In 1998, Institutul de Medicina si Academia Nationala a Stiintelor din SUA a stabilit ca limita tolerabila superioara pentru niacin este de 35 mg/zi. Aceasta doza zilnica maxima acceptata se aplica la femei si barbati de 19 ani si peste aceasta varsta. Vitamina PP este una dintre cele mai stabile vitamine hidrosolubile si este mai putin sensibila la actiunea agentilor mediului extern. Factorii care ii afecteaza functia sunt:
Tulburarile intestinale (diareea, sindromul de colon iritabil pot fi trigger pentru deficienta de vitamina PP). Deficitul de triptofan poate fi responsabil de carenta vitaminei B3. Acesta apare in special la cei care au o alimentatie saraca in proteine. Niacina poate fi obtinuta din aminoacidul triptofan (60 mg de triptofan au acelasi efect ca 1 mg de niacina). Conversia vitaminei B3 din triptofan necesita si prezenta vitaminelor B1, B6 si B12. Traumele fizice, stresul, febra si consumul excesiv de alcool pot, de asemenea, sa creasca deficitul de vitamina PP. Vitamina PP se utilizeaza ca adjuvant in urmatoarele afectiuni: pelagra (ca tratament de fond), boala Alzheimer, cataracta, convulsii, depresii, diabet zaharat, guta, halucinatii, cefalee, HIV/SIDA, hipotiroidism, dureri menstruale, scleroza multipla, insomnie, claudicatie intermitenta, osteoartrita, artrita reumatoida, tulburari de gust si miros, vertij.

Recomandarile pentru doza zilnica au fost stabilite in 1998 de Academia Nationala de Stiinte SUA. Acestea sunt:
intre 0-6 luni: 2 mg intre 6-12 luni: 4 mg intre 1-3 ani: 6 mgintre 4-8 ani: 8 mg baieti intre 9-13 ani: 12 mg baieti peste 14 ani: 16 mg fete intre 9-13 ani: 12 mg fete peste 14 ani: 14 mg femei insarcinate: 18 mg femei care alapteaza: 17 mg

Bibliografie:

Anca Ionescu, Taina Rinderu – Alimentatia si medicatia in efortul sportiv,
Ed. Universitaria, Craiova, 2004.
www.evitamins.com www.whfoods.com