Administrarea de medicamente persoanelor cu afectiuni hepatice si renale

Subiectii cronici cu afectiuni hepatice si renale reactioneaza in mod diferit la tratamentul cu medicamente fata de ceilalti pacienti. Ficatul modifica structura chimica a unui numar mare de medicamente, fractionandu-le in substante mai simple, usor de asimilat, in timp ce rinichiul la secreta prin urina. Daca functiile hepatice si renale sunt diminuate sau modificate din cauza bolii, efectele medicamentelor asupra bolnavului pot fi marite. De aceea, la acesti subiecti, numarul medicamentelor trebuie restrans, la fel si dozele administrate. Renalii sunt expusi mult mai mult reactiilor adverse induse de medicamente. Aceasta situatie se datoreaza urmatoarelor doua ratiuni:

Acumularea de medicamente pentru ca excretia este redusa;O afectiune renala poate provoca o pierdere de proteine prin urina, ceea ce duce la pierderi de proteine plasmatice de care se leaga multe medicamente. Daca aceasta legatura este scazuta, atunci o mare parte din medicament ramane nelegata de proteinele sangvine care sunt libere, deci active. Ciroticii si cei cu hepatita cronica au o scazuta capacitate de metabolizare a medicamentelor. Prin urmare apare un tablou de acumulare, de supradozaj. Unele medicamente pot duce la coma profunda la cei cu functiile hepatice alterate.

Farmacodependenta
Pe langa dependenta de stupefiante si alcool, din ce in ce mai multe persoane sunt dependente si de cofeina (cafea, ceai), nicotina, analgezice, somnifere, tranchilizante (anxiolitice). Dependenta este de doua feluri: fizica si psihica. Cea fizica este reprezentata de momentul in care dependentul are nevoie de o anumita substanta care, dupa ce a fost folosita, provoaca efectul asteptat de organism. Dependenta psihica este asociata celei fizice si comporta adaptarea fiziologica la o anumita substanta sau la alcool. Aceasta dependenta este insotita de tulburari psihice severe, atunci cand absenta substantelor sau a alcoolului este indelungata.
Dependenta fizica se caracterizeaza prin toleranta crescuta la efectele substantei respective. Exista situatii in care intre doza tolerata si cea mortala nu este decat un pas.
Toxicomania consta in consumul in mod regulat si important de substante mai mult sau mai putin toxice care genereaza o stare de dependenta fizica si psihica.

Medicamente care pot antrena dependenta
Multe medicamente modifica umorile si comportamentul subiectului luat in studiu, de exemplu stupefiantele si analgezicele, narcoticele (heroina, fetidina) si altele similare, cum sunt somniferele, anxioliticele (benzodiazepinele, barbituricele, depresoarele sistemului nervos central) sau stimulentele (amfetamina, cocaina).

Toleranta medicamentelor
Toleranta survine in momentul in care organismul se obisnuieste cu o substanta. Astfel, subiectul mareste doza/dozele pentru a obtine acelasi efect. Odata cu cresterea dozajului, creste si riscul toxicitatii si a dependentei. Fenomenul de toleranta nu este bine elucidat, insa este o stare complexa care depinde de o multitudine de factori. Prin marirea permanenta a dozelor se depaseste capacitatea ficatului de degradare a medicamentului si a rinichiului de a elimina aceste substante. De asemenea, dozele crescute duc la adaptari permanente ale celulei sistemului nervos care, in final, isi diminueaza capacitatea de raspuns. Toleranta cerebrala duce la o toleranta crescuta a unei substante administrate si a analogilor de structura. In cazul unui bautor cronic ce tolereaza cantitati mari de alcool (depresor puternic) poate fi indusa o toleranta daunatoare pentru alte depresoare, cum sunt somniferele si anxioliticele. Astfel, simptomele provocate de lipsa de alcool pot fi controlate prin administrarea anxioliticelor sau a diazepamului, de asemenea depresoare. Un subiect poate sa aiba o toleranta buna la unele efecte secundare ale medicamentelor. Continuand tratamentul poate reactiona in ceea ce priveste efectul curativ principal. Numeroase persoane care folosesc antidepresoare observa ca efectele indezirabile (uscaciunea gurii, constipatie, scaderea acuitatii vizuale etc.) se atenueaza, in timp ce efectul terapeutic persista. Toleranta la medicamente poate determina bolnavul sa foloseasca doze care pot atinge nivelul toxicitatii. Pacientul nu este in masura sa-si mareasca singur doza de medicamente, deoarece dependenta se instaleaza de cele mai multe ori cand se urmareste un rezultat, nu neaparat medical. Riscul dependentei apare si atunci cand bolnavul este silit sa foloseasca doze mici pentru a calma o durere persistenta, timp indelungat. Medicii trebuie sa limiteze utilizarea somniferelor sau a medicamentelor care reduc anxietatea, de exemplu, la cateva saptamani. Folosirea moderatorilor de apetit trebuie atent supravegheata.

Dr. Farm. D. Hurduc