Caile de administrare a medicamentelor

In momentul in care se urmareste ca un medicament sa ajunga in circuit, administrarea se face: per os, rect, injectabil si prin inhalatie. Medicamentele implantate sub piele ajung in sange prin difuzie lenta. Atunci cand nu se urmareste ca un medicament sa treaca in circuitul sangvin, se aplica local in cantitate mare. Actiunea sa ramane limitata in punctul aplicat (piele, mucoase: nazala, oculara, vagin, rect). Aceste medicamente, numite si topice, se prezinta sub diferite forme: crème, aerosoli, gutte (picaturi), supozitoare, ovule. Medicamentele sunt aduse sub diferite forme farmaceutice: comprimate, solutii injectabile, perfuzii, supozitoare etc. Alegerea cailor de administrare depinde de mai multi factori: gravitatea bolii, urgente, regiunea sau organul bolnav, starea generala a bolnavului etc.

Modul de administrare

1.Calea bucala
Majoritatea medicamentelor administrate oral sunt absorbite suficient de repede, patrunzand in circulatie prin traversarea peretelui intestinal. Viteza si intensitatea pasajului principiului activ depind de mai multi factori. In primul rand, daca unul sau mai multe medicamente sunt administrate in acelasi timp si daca in momentul administrarii persoana are stomacul plin sau gol. Medicamentul administrat oral si pe stomac plin se absoarbe mult mai greu decat pe un stomac gol. Unele medicamente cum sunt antiacidele, care neutralizeaza aciditatea gastrica, sunt administrate oral pentru a obtine un efect direct pe stomac sau pe tractul digestiv. Medicamentele administrate sublingual trec rapid in sange, traversand mucoasa bucala bogata in vase sangvine. Medicamentele ajung in circuitul sangvin traversand peretele intestinal. Vasele de sange care iriga intestinul conduc medicamentul spre ficat, unde este fragmentat si degradat in forme asimilabile de catre organism. Dupa ce a fragmentat si degradat medicamentul, ficatul trimite aceste fragmente in circulatia generala, fiind distribuit in tot organismul. Medicamentul poate sa ramana in intestin inainte de a fi rezorbit in circulatia sangvina, si eliminat rapid prin excretie renala. Alte medicamente pot fi acumulate in tesutul adipos. Unele substante insolubile nu sunt absorbite de intestin si raman neschimbate in tubul digestiv, actionand asupra tulburarilor intestinului. Daca se doreste ca aceste medicamente sa aiba o actiune sistemica, ele se administreaza pe cale intravenoasa.

2.Calea rectala este folosita atunci cand medicamentele pot fi distruse de sucul gastric, sau cand se doreste un efect local (in caz de hemoroizi, colite ulceroase).

3.Calea injectabila
Medicamentul injectabil produce un efect sistemic si foarte rapid. Ratiunea folosirii acestei cai este justificata de intoleranta medicamentului administrat oral, de inactivarea de catre sucurile gastrice acide (de exemplu insulina) sau imposibilitatea medicamentului de a trece in circuit si traversarea peretelui intestinal. Calea injectabila mai este folosita pentru a obtine un efect local (de exemplu anularea sau diminuarea durerilor artritice). Se cunosc trei tipuri de solutii injectabile: subcutanat, intramuscular si intravenos. Calea este aleasa in functie de natura medicamentului si de maladia tratata.

4.Aplicatii locale
Un medicament aplicat local nu poate avea un efect sistemic si, de aceea, poate fi usor de evaluat, creand un minimum de efecte indezirabile. Medicamentele topice sunt prezentate sub diferite forme: crèma, pomada, lotiuni, ovule vaginale, pulverizari nazale, gutte, pentru instilare in ochi (colire), in urechi. Trebuie respectate dozele si aplicate asa cum prevad instructiunile. Respectarea modului de folosire evita efectele sistemice care faciliteaza trecerea unor cantitati importante de medicamente in circuitul sangvin.

5.Inhalatia este un mijloc care permite obtinerea unui efect sistemic sau local asupra cailor respiratorii. Gazul inhalat trece in sange la nivelul pulmonului si produce un efect general asupra organismului. Unele cazuri de astm, emfizem si bronsite pot fi tratate si cu ajutorul inhalatiei, pentru a se obtine un efect direct asupra cailor respiratorii. Astfel, intra in circuitul sangvin o parte activa a medicamentului.

6.Preparate cu difuzie lenta
Unele forme farmaceutice sunt special puse la punct pentru a lasa principiul activ sa difuzeze lent, un anumit timp. Aceste forme intereseaza in primul rand acei bolnavi care nu pot veni la medic in mod regulat.

• Gelule cu eliberare prelungita. Acestea contin granule din medicament, conservate intr-un ambalaj special;
• Pastile ingrosate, opace care difuzeaza lent, traversand pielea;
• Implante. Acestea contin, de regula, substante hormonale care se introduc sub piele printr-o microinterventie chirurgicala, permitand difuzarea lenta a substantei active;
• Comprimatele au forme rotunde sau ovale si contin principiul activ sub forma compacta. Ingredientele sunt aduse la stadiul de pulbere inainte de comprimare, folosindu-se un liant. In alcatuirea unui comprimat intra urmatoarele substante: lubrifiant (stearat de magneziu, talc purificat), substanta activa, liant (accacia, gelatina, glucoza, sucroza), agent de cristalizare (alcool, guma sau pasta de amidon), agent de dizolvare (amidon de cartofi, unt de cacao, bicarbonat de sodiu, acid tartric). Agentul de cristalizare si liantul permit aducerea sistemului sub forma de comprimat. Lubrifiantul sau aurobajul zaharat dau suprafata uniforma comprimatului, iar agentii de dezagregare dizolva medicamentul. Proportiile din fiecare ingredient variaza;
• Unele medicamente sunt aduse sub forma lichida, principiul activ fiind dizolvat sau in suspensie, emulsie, prin intermediul altor compusi: solventi, conservanti, agenti pentru a da gust, coloranti. Multe preparate lichide se agita inainte de folosire, pentru a distribui uniform principiul activ;
• Amestecurile (mixturile) contin mai multe medicamente, fie dizolvate pentru a forma o solutie, fie suspendate sau emulsionate intr-un lichid, fiind forme care trebuie sa asigure compatibilitatea substantelor active intre ele, si cu adjuvantii folositi;
• Elixirele sunt solutii de medicamente, de regula aromatizate. Contin in general proportii ridicate de alcool si zahar;
• Emulsiile sunt dispersii ale unui principiu activ in ulei si apa, cu ajutorul unui agent emulsifiant folosit pentru obtinerea unei forme stabile;
• Siropurile sunt solutii cu un continut mare de zahar care au un principiu activ ce poate fi sau nu colorant si un agent stabilizator;
• Cremele sunt preparate cu un principiu activ, care se aplica pe o anumita portiune a corpului, cu scopul de a improspata sau umezi pielea;
• Pomezile sunt preparate onctuoase si dense care se intind pe piele intre o regiune interesata si limitata sau se folosesc ca agent protector;
• Lotiunea este o solutie sau suspensie care se aplica pe piele pentru a o improspata sau pentru a trata o zona lezata subadiacenta. Unele lotiuni sunt preparate pentru pielea capului. Aceste preparate sunt mai putin vascoase decat cremele si pomezile;
• Supozitoarele si ovulele vaginale. Supozitorul este un preparat solid, de forma conica. Aceste preparate contin un principiu activ, asociat cu substante inerte, chimic inactive, de regula unt de cacao sau alte grasimi vegetale care se topesc la temperatura corpului, eliberand principiul putin cate putin.

Notiunile prezentate in acest articol sunt cunoscute de farmacisti, insa a le reaminti este o datorie profesionala, mai ales in conditiile in care activitatea recepturala si cea galenica sunt preluate de industria farmaceutica.