Caracteristicile heparinelor de masa moleculara mica
CY 216 este formata dintr-un lant glicozaminoglican constituit din repetitia neregulata de unitati dizaharidice cu masa moleculara in jur de 4 500 Daltoni.
Enoxaparina are masa moleculara intre 3 500 si 5 500 (media 4 500) Daltoni. Gradul de sulfatare este apropiat de 2 pentru o unitate dizaharidica.
Tedelparina este o heparina dipolimerizata cu ajutorul acidului nitric (80%) si are masa moleculara cuprinsa intre 2 000 si 9 000 Daltoni (media MM este cuprinsa intre 4 000 si 6 000 Daltoni). Structura sa este constituita din lanturi de glicozaminoglican, comportand 14 unitati ozidice. O parte este afina pentru antitrombina III (AT III), alta parte nu.
Toxicitatea HBPM (heparine de masa moleculara mica) se manifesta prin tulburari neurologice si hemoragice. Toxicitatea cronica a HBPM se traduce in principal prin hemoragii. Interactia acestor heparine cu sfera de reproducere, fertilitate, embriogeneza, toleranta peri- si postnatala, a fost cercetata pe sobolani si iepuri (animale de laborator), prin injectii subcutanate. Astfel, s-a constatat: la iepuri, enoxaparina este lipsita de efecte embriotoxice sau teratogene, pana la 140 mg/kg corp. HBPM nu are efecte gametogene, si nu are efect nici asupra fertilitatii, nici asupra lactatiei. Testele realizate pe culturi de celule de limfoame de soareci, analiza metafazei pe limfoame umane si pe metafaza asupra maduvei osoase la sobolani, nu au decelat nicio activitate mutagena si nu s-au semnalat efecte cancerigene.
Studii in vitro ale efectelor HBPM asupra parametrilor hemostazei
S-au realizat studii cu doze crescande si comparative cu heparina standard asupra sangelui de iepure, oaie si caine, urmarindu-se timpul Quick, timpul cefalinei activate (TCA), timp de trombina si activitatea anti Xa si anti IIa. HBPM modifica putin TCA, are slaba activitate anti IIa si mare, anti Xa. Studiile ex vivo ale efectelor HBPM (cu prelevari sangvine efectuate in diferite momente) cu privire la activitatile anti Xa si anti IIa, s-au facut dupa injectarea cu doze crescatoare din aceste sortimente de heparine, comparativ cu heparina standard (etalon), la iepuri si maimuta, pe cale intravenoasa sau subcutanata. Pentru evaluare, s-au aplicat diferite modele experimentale:
Modelul Chandler consta in masurarea timpului de aparitie a trombusului fibrinoplachetar, in circulatia sangelui, dupa injectarea unor agenti inductori cum ar fi ADP sau trombina;Metoda Wessler, folosita pe iepuri, consta in compararea inhibitiei formarii trombusului obtinut prin staza venoasa, dupa injectarea unui procoagulant, dupa administrarea pe cale venoasa sau subcutanat de HBPM si HNF;Metoda Breddin-Weichert consta in crearea unui trombus in microcirculatia mezenterica a soarecilor care au fost supusi unui "bombardament" de raze laser. Prin aceasta metoda a fost testata activitatea trombolitica a HBPM si capacitatea de prevenire a coagularii intravasculare diseminate. Activitatea antitrombotica a HBPM este de acelasi ordin de marire ca aceea a HNF. Rezultatele studiului pe animale au aratat ca activitatea anti Xa este diferita si ca nu este corelata cu activitatea antitrombinica. Riscul hemoragic legat de utilizarea HBPM este mai mic si mult mai mic decat utilizarea HNF. Comparandu-se activitatea anti Xa a diferitelor HBPM prin metoda amilolitica si cronometrica (Heptest) sunt asemanatoare. Activitatea anti IIa a enoxaparinei este de doua ori mai mica decat cea a tedelparinei. Activitatea anti Xa (UJ)/mg de HBPM este estimata la 95, 96 si 142, pentru CY 216, enoxaparina, respectiv tedelparina.
Dr. Farm. D. Hurduc
Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!
Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.
