Fitoterapia sistemului digestiv

Un produs vegetal recunoscut pentru actiunea laxativa este Aloe (aloe, sabur). Se obtine prin evaporarea si uscarea sucului frunzelor mai multor specii: Aloe ferox Mill., Aloe vera (L.) Burm., A. perryi Baker (Liliaceae). Sunt originare din regiunile calde si uscate ale Africii Orientale si Meridionale, unele aclimatizate si in Africa de Nord, America Centrala, Florida, India, Sudul Europei si Insulele Antile.
Sunt specii xerofite, vivace, cu flori rosii (Aloe ferox) sau galbene (Aloe vera), reunite in racem simplu (dens sau ramificat), cu frunze carnoase, ensiforme, prevazute cu emergente. Procedeele de obtinere difera prin modul de extractie si de concentrare a sucului aloifer. Principiile active dominante, antracenozidele se extrag cu apa prin macerarea frunzelor fragmentate, timp de 24 de ore. In cazul in care sucul obtinut din frunze se concentreaza rapid si apoi se raceste brusc se obtine o masa sticloasa, translucida, bruna, cu reflexe verzui si cu fractura lucioasa numita Aloe lucida. Daca evaporarea se face lent, aloina cristalizeaza treptat si se obtine o masa opaca, de culoarea ficatului, numita Aloe hepatica. In functie de sursa si procedeele de obtinere exista mai multe sorturi de aloe:

• Aloe de Cap (Aloe capensis) sau de Uganda – este sortul cel mai apreciat, obtinut din Aloe ferox Mill., Aloe spicata Baker, Aloe africana;
• Aloe de Barbados sau de Curacao, obtinut din Aloe vera;
• Aloe de Socotra, obtinut din Aloe perryi Baker;
• Aloe de Natal, obtinut din Aloe succotrina, este lipsit de actiune terapeutica.

Compozitie chimica: 15-40% 10-C-gucozide ale aloeemodol antronei (aloine, hidroxialoine si aloinozide). Predomina aloina, un amestec de doi stereoizomeri la C 10, interconvertibili prin forma antranolica: aloina A sau (10-S)-barbalona si aloina B sau (10-R)-barbaloina. Aloina este insotita de crisofanol liber sau glicozidat si de crisaloina (10-C-D-glucozil-crisofanol antrona).
Aloe ferox contine si derivati ai aloinelor, 11-O-glicozidati cu ramnoza (aloinozidele A si B). Cele doua sorturi pot fi diferentiate pe baza prezentei hidroxialoinelor: 5-hidroxialoina A, in Aloe ferox si 7-hidroxialoina A si B in Aloe vera. Alti constituenti: 20% rezine (esteri ai acidului p-cumaric cu alcoolii rezinici); 15% derivati ai 2-acetonil-5-metil-7-hidroxi-gama-cromonei reprezentati de aloesona si de C-glicozidele sale (aloerezina A, aloerezina B-aloezina, aloerezina C), derivati glicozidici ai 6-fenil-piran-2-onei (aloenina A, B); derivati ai nafto-2,3-c-furanului; 1-2% saruri minarale; 5-10% apa; urme de ulei volatil.
Sortul Aloe de Natal nu contine aloina, ci nataloina, mai putin activa. Produsul are actiune tonica, stomahica si colagoga (in doze de 0,01-0,02 g), laxativa (in doza de 0,10-0,25 g) si purgativa drastica (in doze de 0,25-1 g), prin stimularea peristaltismului intestinului gros. La doze mari este ocitocic. Se recomanda in constipatii acute, ocazionale, sub forma de pilule, iar pentru actiunea stomahica, tinctura sau extractul. Pentru evitarea reactiilor adverse este indicata folosirea produsului derezinat.
Extractele de aloe, in special cele obtinute din frunze de Aloe arborescens Mill., varietatea natalensis Berg., sunt folosite si in tratamentul ranilor, al paradontozelor.

Cu aceeasi actiune laxativa mentionam foliolele (siminichie) si pastaile (foi de mama), recoltate inainte de maturitate, de la mai multe specii de Cassia: C. angustifolia Vahl., C. acutifolia Del. si C obovata Coll., din familia Caesalpiniaceae. Speciile de Cassia sunt subarbusti exotici, cu frunze paripenat-compuse si flori zigomorfe, tetra- sau pentamere. In functie de provenienta sunt mai multe sorturi comerciale:

• Senna de India provine de la Cassia angustifolia;
• Senna de Alexandria, obtinuta de la Cassia acutifolia;
• Senna de Siria, obtinuta din Cassia obovata Coll.

Produsul are actiune laxativa sau purgativa (in doze de 0,5-2 g), foliolele avand o actiune mai drastica decat fructele folosite mai mult la copii.
Se recomanda in constipatii acute ocazionale, constipatii cronice, rebele la alt tip de tratament, pareze intestinale, pentru pregatirea endoscopiei sau radiologiei si a interventiilor chirurgicale pe intestin. Se folosesc sub forma de extract si de infuzie 5-20%, preparata numai din produs uscat (in stare proaspata sunt puternic iritante pentru vezica urinara si uter).

Bibliografie:
1. Ciulei I., Grigorescu Em., Stanescu U, Plante medicinale. Fitochimie si Fitoterapie, Ed. Medicala, Bucuresti, 1993, vol.I, p. 234-250;
2. Istudor V., Farmacognozie. Fitochimie. Fitoterapie, vol. I, Ed. Medicala, Bucuresti, 1998, p. 227-230;
3. Amar Surjushe, Resham Vasani and Saple D. G., Aloe vera: a short review, Indian J. Dermatol, 2008; 53(4):163–166;
4. Hong-Zin Lee, Protein kinase C involvement in aloe-emodin- and emodin-induced apoptosis in lung carcinoma cell, Br J. Pharmacol, 2001 November; 134(5):1093–1103;
5. Shinil Shah, Dietary Factors in the Modulation of Inflammatory Bowel Disease Activity, MedGenMed, 2007; 9(1):60;
6. Padavala Ajay Babu, Gadde Suneetha, Radha Boddepalli, Vedurupaka Vasantha Lakshmi, Talluru Sudha Rani, Yellapu RamBabu and Kolli Srinivas, Database of 389 medicinal plants for diabetes, Bioinformation, 2006; 1(4):30–131;
7. J. S. Haller, Jr. A drug for all seasons. Medical and pharmacological history of aloe, Bull N. Y. Acad Med., 1990 Nov-Dec, 66(6):647–659.

Sef lucrari drd. Hovanet Marilena-Viorica,
Botanica farmaceutica si Biologie celulara,
Facultatea de Farmacie, UMF “Carol Davila”,
Bucuresti