Principalele substante active incluse in produsele fotoprotectoare

Rezumat
Cine ar trebui sa foloseasca produse fotoprotectoare si cand? Raspunsul este: oricine, ori de cate ori se expune la soare. Ce ar trebui sa contina un fotoprotector eficient si sigur? Acest articol incearca sa ofere un raspuns concis si documentat, prin trecerea in revista a principalelor substante active disponibile.

Abstract
Who should use sunscreen and when is photo protection needed? The answer is: everyone and every time one is out in the sun. What should an effective and safe sunscreen’s formula include? This article tries to offer a documented and concise answer to this question, by reviewing the main active substances available.

Expunerea la radiatiile ultraviolete poate avea consecinte variate, notabile fiind cele cutanate (arsurile solare, fotodermatozele, elastoza cutanata, cheratozele actinice, cancerele etc.) si cele oculare (cataracta).
Ultravioletele incidente la suprafata Terrei sunt, in funcTie de lungimea de unda, UV de tip B (290-320 nm) si UV de tip A (320-400 nm). UV-A sunt la randul lor impartite in UV-A I (340-400 nm) si UV-A II (320-340 nm).
Factorul de protectie solara (SPF – sun protection factor) se defineste astfel: doza de ultraviolete necesara pentru a induce o doza minima de eritem (MED – minimal erythema dose) pe tegumentul protejat prin aplicarea a 2mg/cm2 de produs fotoprotector, raportata la cantitatea de ultraviolete ce determina acelasi efect pe tegumentul neprotejat. SPF reflecta gradul de protectie al unui produs fata de UV-B (neexistand deocamdata un consens cu privire la evaluarea gradului de protectie fata de UV-A).
Fotoprotectorul ideal ar trebui sa fie inert din punct de vedere chimic, sigur, cu un spectru de activitate larg (UV-B si UV-A), ieftin si acceptabil din punct de vedere cosmetic. Inca nu s-a descoperit produsul care sa intruneasca toate aceste calitati, de multe ori varianta ideala fiind asocierea a doua sau mai multe ingrediente active.

Substantele active incluse in produsele fotoprotectoare
Acestea pot fi:

  • Filtrele organice absorbante (de obicei compusi aromatici conjugati cu o grupare carboxil, efectul protector avand ca substrat absorbtia razelor ultraviolete de intensitate mare, consecinta la nivelul moleculei active fiind excitatia si trecerea la o stare energetica superioara);
  • Filtrele anorganice (minerale) blocante (reflecta sau imprastie ultravioletele, existand insa studii recente care sugereaza ca formele lor microparticulate ar avea si o oarecare capacitate de absorbtie a radiatiilor).
Filtrele organice absorbante
Cele mai importante substante autorizate pentru a fi incluse in produsele fotoprotectoare sunt:
  • Padimat O (C17H27NO2; 2-etilhexil 4-dimetilaminobenzoat, escalol 507, octildimetil PABA)
    Este un ester organic al acidului 4-aminobenzoic care absoarbe RUV, prevenind astfel leziunile la nivelul ADN prin actiunea UV de tip B. In 1993, un studiu in vitro a aratat ca padimatul poate avea efect mutagen indus de interactiunea cu razele luminoase (2), insa alte studii in vivo au aratat ca aplicarea sa topica are drept consecinta scaderea numarului de tumori cutanate aparute in urma expunerii la UV (3). Desi a fost larg utilizat initial si este cel mai potent absorbant de UV-B, in prezent, el este mai putin folosit, fiind in schimb dezvoltate produsele ce contin amestecuri de ingredienti activi.
  • Octinoxat (C18H26O3; octil metoxicinamat, tinosorb OMC, eusolex 2292)
    Octinoxatul rezulta din esterificarea acidului metoxicinamic cu 2-etilhexanolul si este cel mai folosit absorbant UV-B. {i in privinta lui exista temeri legate de eventuala toxicitate, insa parerile si concluziile studiilor realizate pana acum sunt impartite. De asemenea, in studii efectuate pe animale, au fost observate efecte estrogenice la concentratii similare cu cele folosite in produsele cosmetice. Potenta lui este mai mica decat a padimatului.
  • Octisalat (C15H22O3; octil salicilat, 2-etilhexil salicilat, 2-etilhexil 2-hidroxibenzoat, etil hexil salicilat)
    Octisalatul este esterul acidului salicilic cu 2-etilhexanolul. Componenta salicilat a moleculei este responsabila de absorbtia ultravioletelor B, etilhexanolul avand rolul de a-i conferi proprietati emoliente si rezistenta la apa. Salicilatii sunt absorbanti slabi de UV-B, fiind in general folositi in asociere cu alte filtre UV si detinand un bun profil de siguranta.
  • Octocrilen (C24H27NO2; 2-etilhexil 2-ciano-3,3-difenil-2-propenoat)
    Acesta este rezultatul reactiei dintre un difenilcianoacrilat si 2-etilhexanol. Portiunea acrilat a moleculei absoarbe UV-B, iar cea etilhexanol ii confera proprietati emoliente si rezistenta la apa. Asocierea sa cu alte filtre, de exemplu cu avobenzona, pentru a obtine un SPF mai mare, are avantajul de a creste stabilitatea globala a produsului. De mentionat ca acesta poate fi fotosensibilizant, crescand productia locala de radicali liberi sub actiunea radiatiilor luminoase.
  • Ensulizol (C13H10N2O3S; acid 2-fenil-3H-benzimidazol-5-sulfonic, acid fenilbenzimidazol sulfonic)
    Spre deosebire de majoritatea filtrelor organice, care sunt lipofile, fiind solubile in faza uleioasa a emulsiilor, acesta este hidrosolubil, permitand obtinerea unor produse cosmetice cu textura lejera, mai putin uleioasa. Acidul fenilbenzimidazol sulfonic este in primul rand un absorbant UV-B, oferind o minima protectie impotriva UV-A. In vederea acoperirii spectrului UV-A, el trebuie asociat cu alte filtre, de exemplu avobenzona, dioxidul de titaniu sau oxidul de zinc.
  • Oxibenzona (C14H12O3; (2-hidroxi-4-metoxifenil)-fenilmetanona, benzofenona-3, eusolex 4360, escalol 567)
    Aceasta este un derivat al benzofenonei ce absoarbe UV-B si UV-A II. Conform normelor UE, eticheta oricarui produs dermatocosmetic care cuprinde oxibenzona in concentratie ≥ 0,5% trebuie sa includa mesajul „contine oxibenzona” (4). Ca si octocrilenul, oxibenzona poate penetra tegumentul, fiind fotosensibilizanta si crescand productia locala de radicali liberi sub actiunea radiatiilor luminoase. Din cauza similaritatii cu benzofenona, utilizarea oxibenzonei a fost criticata, iar dezbaterile referitoare la potentialul fotomutagen continua.
  • Meradimat (C17H25NO2; antranilat de mentil, mentil-O-aminobenzoat)
    Antranilatii absorb cu precadere ultravioletele de tip A, nefiind folositi pe scara larga.
  • Avobenzona (C20H22O3; butil metoxidibenzoilmetan, 4-tert-butil-4´-metoxidibenzoilmetan, parsol 1789, escalol 517, eusolex 9020)
    Avobenzona este un derivat al dibenzoilmetanului care absoarbe UV-A, atat II, cat si I, fiind inclusa in multe produse fotoprotectoare cu „spectru larg”. Exista discutii referitoare la fotostabilitatea sa (fotostabilitatea este o problema potentiala pentru majoritatea filtrelor organice), fiind utila asocierea cu substante care ii cresc stabilitatea, de exemplu octocrilenul. Insa nu este complet elucidata relevanta in vivo a acestor observatii.
  • Ecamsul (C28H34O8S2; Mexoryl SX, acid tereftaliliden dicamfor sulfonic)
    Acesta absoarbe ultraviolete cu lungimi de unda cuprinse intre 320 si 340 nm. Este un compus hidrosolubil si in general este folosit in asociere cu octocrilenul in vederea cresterii fotostabilitatii.
Filtrele anorganice blocante
Reprezentantii acestei clase sunt dioxidul de titan si oxidul de zinc, initial cu o utilizare redusa din cauza compliantei cosmetice scazute, mai nou fiind insa disponibile in forma micronizata, ceea ce a dus la cresterea compliantei. Fotoprotectoarele pe baza de filtre anorganice sunt o optiune buna pentru persoanele cu piele sensibila, deoarece ele nu se asociaza cu fenomene iritative sau de sensibilizare.

Dioxidul de titan
Dioxidul de titan este un fotoprotector cu spectru larg, fiind printre primele substante folosite in acest scop. In ciuda progreselor tehnologice care au permis micsorarea substantiala a dimensiunii particulelor de pigment, este totusi dificil de obtinut un fotoprotector pe baza de dioxid de titan care sa nu confere tegumentului o tenta albicioasa, utilizatorul fiind in consecinta tentat sa foloseasca o cantitate mai mica, ceea ce determina scaderea protectiei. Multe produse cuprind de fapt asocieri de dioxid de titan si filtre organice.

Oxidul de zinc
Ca si pentru dioxidul de titan, este disponibila forma micronizata, avantajul fata de dioxidul de titan fiind acoperirea mai completa a spectrului UV, acesta asigurand o protectie mai eficienta fata de UV-A.

Recomandarile actuale referitoare la fotoprotectie includ:

  • Fotoprotectia trebuie sa fie un gest de ingrijire zilnica, indiferent de anotimp sau conditiile meteorologice (80% din cantitatea de UV trece de stratul de nori chiar si intr-o zi mohorata; zapada reflecta 80% din cantitatea de radiatie solara etc.);
  • Produsul ales trebuie aplicat pe toate zonele expuse, pe tegumentul uscat, cu aproximativ 30 de minute inainte de expunere;
  • Aplicarea trebuie facuta cu generozitate, fara a uita buzele;
  • Ideal este sa se foloseasca un produs cu SPF ≥30, cu spectru larg (UV-B + UV-A), rezistent la apa;
  • Este necesara reaplicarea la fiecare 2 ore si dupa baie in mare sau piscina ori episoade de hipersudoratie (chiar si pentru produsele rezistente la apa);
  • Imbracaminte si accesorii care sa protejeze eficient (maneci lungi, palarii cu bor lat, ochelari de soare etc.);
  • Evitarea expunerii in intervalul 10.00-16.00 si a folosirii solarului;
  • Administrarea (topica sau per os) de antioxidante (vitamine C si E, carotenoizi, ceai verde, extract de polypodium leucotomos etc.).
Fotoprotectorul ideal…
Alegerea lui este o optiune individuala, ghidata de farmacist si/sau medic, in functie de SPF, spectrul acoperit, forma de prezentare (lotiuni, creme, emulsii ulei in apa sau apa in ulei, geluri, batoane, pudre, aerosoli etc.), durabilitatea efectului si rezistenta la apa, calitatile estetice si, bineinteles, de pret.

Bibliografie:
1. The American Academy of Dermatology: Facts About Sunscreens -http://www.aad.org/media/background/factsheets/fact_sunscreen.htm;
2. Knowland, John; McKenzie, Edward A.; McHugh, Peter J.; Cridland, Nigel A. (1993), Sunlight-induced mutagenicity of a common sunscreen ingredient, FEBS Letters 324(3):309-313. doi:10.1016/0014-5793(93)80141-G.;
3. Kerr C., The effects of two UVB radiation-absorbing sunscreens on UV radiation-induced carcinogenesis, suppression of the contact hypersensitivity response and histological changes in the hairless mouse. Mutat Res, 1998; 422(1):161-4;
4. UV Absorber Portfolio Performance Data and Regulatory Status, cosmetics.basf.de.

Dr. Madalina Geanta,
Medic rezident dermato-venerologie

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.





    Comentarii

    Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.