Chimisti, farmacisti, oameni de afaceri, in istoria petrolului si cele trei prioritati mondiale realizate de Romania in 1857

¹ Corneliu-Anton COCIASU, ²Mihaela COCIASU, ³Mihai-Lucian STANESCU, ⁴Ana CARATA, ⁵Constanta RIZESCU
(^1,2Societatea Romana de Istoria Farmaciei; ³Drd. UMF „Carol Davila”, Fac. Farm. Buc.;
⁴Fac. Farm. Buc.; ⁵ Prof. ONUDI, Membru titular CRIFST, Acad. Romana)

Rezumat

Introducere. Cercetatori chimisti, farmacisti, oameni de afaceri, au avut intre preocuparile lor petrolul lampant. Istoria acestui produs incepe din prima jumatate a secolului al XIX-lea, de la 1815, pana in secolul XX, cand se trece la etapa benzinei si motorinei.

Material si metoda: publicatii (carti, articole, comunicari stiintifice), sunt prezentate prin metoda analizei descriptive, cronologic, din 1815 pana la aparitia motoarelor cu ardere interna (Diesel), cand se va intra in etapa benzinei si motorinei (sfarsitul secolului, 1893, 1897)[1].

Rezultate

In lucrare sunt mentionate realizarile unor cercetatori europeni si de peste ocean, pentru iluminarea oraselor si institutiilor culturale, cu petrol lampant: polonezul Josef Hecker, Fratii Dubinin in Caucaz, cehul Abraham Schreiner, in Franta chimistul Alexandre-François Selligues la 1832; in Moldova, N. Choss, M. Heimsohn, in 1844; la Iasi, farmacistul C. Thorbor, inainte de 1844, Abraham Gesner in Canada, 1846; in Tara Romaneasca spiterul Curtii Domnesti, Adolf Steege; in 1856, Fratii Teodor si Marin Mehedinteanu, oameni de afaceri.

Concluzii

De mare interes pentru tara noastra sunt cele trei prioritati ale Romaniei in acest domeniu, la mijlocul secolului al XIX-lea. In acest context, in 1923 Lazar Edeleanu a organizat Congresul International  al Petrolului la Bucuresti.

Lucrarea se incheie cu Adenda, despre prezenta Romaniei in industria internationala a petrolului si baza materiala, tehnologii, instrumente si aparate utilizate in anul 1927 de catre Lucey Manufacturing Corporation din Tennessee.

Cuvinte Cheie: national, international, istoria petrolului

Le rôle des chimistes, des pharmaciens, des gens d’affaires dans l’histoire du pétrole et trois priorités mondiales réalisés par la Roumanie en 1857

Résumé

Introduction. Chercheurs chimistes, pharmaciens, hommes d’affaires, ont été préoccupés de rechercher le pétrole lampant. L’histoire de ce produit commence à partir de la première moitié du XIXe siècle, de 1815 jusqu’à la fin du siècle (1893, 1897), quand on commence la période de l’essence et du gas-oil (Diesel).

Matériel et méthode: des publications (livres, articles, communications scientifiques) sont présentés selon la méthode de l’analyse descriptive, par ordre chronologique, jusqu’à l’apparition des moteurs à combustion interne.

Résultats

Dans l’œuvre sont présentés les réalisations des chercheurs européens et d’outre-mer, pour éclairer les villes et les institutions culturelles, avec du pétrole lampant: le Polonais Josef Hecker, les frères Dubinin dans le Caucase, le Tchèque Abraham Schreiner, en France les chimiste Alexandre-François Selligues en 1832 et Alexandre Lègros en 1836; en Moldova, N. Choss et M. Heimsohn à l’année 1844; à Iassy, le pharmacien C. Thorbor avant du 1844, Abraham Gesner au Canada, 1846; le pharmacien de Bucarest, Adolf Steege; en 1856, les frères Théodore et Marin Mehedinteanu, hommes d’affaires.

Conclusions

D’un grand intérêt pour notre pays sont les trois priorités de la Roumanie dans ce domaine dans le milieu du XIXe siècle.

L’œuvre s’est conclut à l’Addenda: la présence de la Roumanie dans l’histoire internationale de l’industrie pétrolière; les ressources matérielles (des technologies, des instruments et appareils) de la Lucey Manufacturing Corporation de Tennessee, en 1927.

Mots-clés: histoire pétrolière nationale, internationale.

Introducere

Oamenii, in afara de apa, hrana, imbracaminte si un adapost deasupra capului, in acelasi timp cu evolutia societatii, au simtit si nevoia unui produs de iluminat. Farmacistii din tara noastra, numiti in trecut spiteri (pana la jumatatea secolului al XIX-lea), alaturi de chimisti sau de unii intreprinzatori, s-au preocupat pentru obtinerea unui produs calitativ imbunatatit pentru iluminat. Se urmarea ca acest produs sa arda cu flacara luminoasa, cu cat mai putin fum, sa nu aiba miros neplacut, sa fie mai ieftin si sa inlocuiasca lumanarile din ceara de albine, sau de spermacet; sa inlocuiasca opaitele si candelele alimentate cu ulei de rapita sau nuca si chiar cu grasimi animale (de vita, de tap, de oaie) [1].

Materiile prime din care se putea obtine un asemenea combustibil erau sisturile bituminoase si petrolul.

Rezultate

In ordine cronologica, in 1815, polonezul Josef Hecker a obtinut prin distilarea unui petrol din zona Boryslav, un „surogat” de petrol lampant, care a iluminat strazile oraselului Drohobiez si a unui targ din vecinatate [1].

Fratii Dubinin, in Caucaz, au incercat dupa 1823 sa obtina un petrol lampant, dar greu de transportat pana la Moscova  [1,2].

Dupa  rusi, cehul Abraham Schreiner a folosit o fractiune de petrol si a obtinut un produs, pe care il utilizeaza pentru alimentarea catorva lampi la Praga. Acest produs se dovedeste a fi detonant si se renunta la folosirea sa.

In Franta, in 1832 chimistul Alexandre-François Selligues, din regiunea Autun, prin distilarea unui sist bituminos obtine randamente nesatisfacatoare. In aceeasi regiune, farmacistul Alexandre Lègros, in 1836, a distilat sisturi intr-un alambic. A obtinut un gaz, care prin condensare s-a lichefiat intr-un petrol rafinat, dar nu a ars in lampile modificate in acest scop [1].

In 1838 se semnaleaza o distilare in Anglia, avand ca scop obtinerea petrolului lampant pentru lampile cu fitil prevazute cu cilindri de sticla [2].

In Moldova, la Lucacesti, a aparut in 1840 prima distilarie de petrol denumita „gazarie”, a lui N. Choss, urmata de cea a lui M. Heimsohn, in 1844. Se obtinea un petrol lampant relativ imbunatatit, mai bun decat alte substante utilizate pentru iluminat [2-4].

La Iasi, farmacistul C. Thorbor, inca inainte de 1844, a obtinut si utilizat petrol lampant in laboratorul sau. Ca urmarea acestor rezultate a propus Eforiei Capitalei Moldovei sa infiinteze o „fabrica de gaz” pentru iluminarea orasului, dar a fost refuzat [2].

Abraham Gesner in Canada, a obtinut in 1846 dintr-un asfalt, un fluid combustibil, pe care l-a numit kerosen, de la cuvantul grec keros, (ceara) [1]. Curent, sub acest nume se cunoaste fractiunea petroliera care distila in intervalul de temperatura 175⁰-250⁰ C. Este utilizat drept combustibil reactor, ca lampant, solvent etc.

Un scotian din Glasgow, obtine dintr-o huila de Boghead, pe care o incalzeste in retorte, o hidrocarbura apropiata de uleiul de sist. Incurajat de acest rezultat, a construit in 1847 o uzina.

In Tara Romaneasca a inceput adevarata epopee a petrolului lampant, care s-a inscris in istoria mondiala a petrolului. Aceasta debuteaza cu spiterul Curtii Domnesti, Adolf Steege[2], scris uneori Steeg sau Hege (1817-?). Acesta este cunoscut in istoria farmaciei pentru ca a preparat pentru prima data, in 1842, capsule farmaceutice gelatinoase dupa o metoda mai perfectionata si in cantitati apreciabile, fara sa dezvaluie continutul lor.

Adolf Steege (1817-1864), este mentionat in volumul Istoria Stiintelor Farmaceutice in Romania[3], la capitolul Industria de Medicamente – Inceputurile industrializarii medicamentului in Romania. Din aceasta  sursa aflam urmatoarea informatie: „..in 1833 se inventasera capsulele gelatinoase, farmacistul M. Mothes[4] din Paris fiind cel care a preparat pentru prima oara capsulele Balsamum copaivae (mentiune facuta in 1837 de catre J.A. Buchner). Inventia…, a fost preluata de farmacistul A. Steege din Bucuresti. Aplicand o metoda imbunatatita, A. Steege a obtinut in anii urmatori, din 1842, in propria-i oficina, diferite capsule medicamentoase in cantitati apreciabile, fara a se face insa o mentiune asupra continutului lor”.

„Daca in istoria farmaciei Adolf Steege este aproape uitat, in cea a petrolului romanesc ocupa un loc de onoare” (C.-A. Cociasu). Afirmatia intre ghilimele din aceasta fraza, este contrazisa de literatura inserata la subsolul paginii: in volumul Istoria Stiintelor Farmaceutice in Romania, este mentionat ca fiind primul farmacist roman, care a preparat capsule gelatinoase dupa metoda lui Mothes, imbunatatita de Steege A.; V. Lipan il mentioneaza de 8 ori; pe langa mentiunea prioritatii prepararii capsulelor gelatinoase Balsamum copaive dupa o metoda imbunatatita (p.63) si obtinerea petrolului lampant prin distilarea titeiului de la Pacureti (p.76), depre A.-Carl Steege, se precizeaza:

– „in 1847, martie 25, Adolf Steege din Bucuresti, solicita prin presa farmaceutica germana ajutorarea celor sase spiteri sinistrati ca urmare a marelui incendiu”, (23 martie, cand au ars si 6 spiterii publice), (p.67);

– la prima Expozitie universala, organizata la Londra in zilele de 1 mai-30 sept.1851, A. Steege a prezentat cateva preparate farmaceutice originale, din oficina sa (p.71);

– la 13 iunie 1855, Presedintele Gremiului Spiteresc, Adolf Steege, comunica colegilor sai bucuresteni formula tincturii lui Davila („Gouttes prophilactiques du Dr. Davila”), in legatura cu izbucnirea holerei (p.75);

– in urma controlului celor 19 spiterii din Bucuresti, la 4-5 noiembrie 1855, acestea au fost incadrate in 4 categorii (1.Prea bine, 2.Bine, 3.Binisor, 4.Abia bine); farmacia lui A. Steege a fost de categoria 1, alaturi de alte 6 spiterii (75-76);

– la 18 iulie 1861, Ziarul „Romanul” anunta distribuirea Tincturii lui Davila, prin Farmacia „Fortuna” a lui A. Steege (p.86);

– Adolf Carl Steege (nascut la 3 febr. 1817 in Bucuresti), proprietarul Farmaciei „Fortuna”, „unul dintre farmacistii de seama ai tarii”, decedeaza la 22 mai 1864, (p.91-92) [V. Lipan].

Inca din 1848, Adolf Steege, utilizand o <<reteta frantuzeasca>>, a obtinut un <<gaz lichid>> prin distilarea unui sist bituminos. Desi acest gaz ardea in lampi, era nerentabil din cauza costului de transport de la locul unde se gasea materia prima. Totusi, acest combustibil a fost utilizat de multi negustori lipscani[5] de marfuri de galanterie, ca „materie de iluminat” [1].

In 1856, intreprinzatorul Teodor Mehedinteanu, a fost sfatuit de profesorul de chimie Alexe Marin (1814-1895)[6] de la Sf. Sava, sa cerceteze petrolul de pe mosia fratelui sau, Marin Mehedinteanu.

Adolf Steege a continuat cercetarile distiland petrol de la Paureti (Prahova), in colaborare cu fratii Mehedinteanu, ambii  oameni de afaceri. Pentru distilarea petrolului s-a folosit un alambic in care, in mod obisnuit, se extrageau esente din flori si plante [2,3; 8-13].  Prin separarea unei fractiuni mai grele din petrolul brut s-a obtinut un produs superior celui rezultat din sisturile bituminoase. Noul produs ardea cu o lumina mai puternica, avea miros mai agreabil, comparativ cu produsul obtinut din materiile prime amintite mai sus, nu se congela, ardea in lampile aduse de Teodor Mehedinteanu in 1851 de la Hamburg si era mai ieftin [10-12; 14]. Teodor Mehedinteanu participa in zilele de 28-31 iulie 1856 cu oferta sa, la licitatia pentru iluminarea Bucurestiului cu „idrocarbura” si castiga. Neavand tehnicitatea si capacitatea necesara de distilare, pentru onorarea clauzelor contractuale, oferta i se anuleaza [2,12; 13].

Indemnat de profesorul Alexe Marin si cu ajutorul financiar al fratelui sau, pleaca in Franta in 1856, unde se consulta cu chimistul Anselme Payene (1795-1871), apoi in Anglia, unde ia legatura cu mai multi industriasi, care se ocupau de iluminarea Londrei cu carbuni. Documentat, merge in Germania, unde se adreseaza firmei „C. Moltrecht” si contracteaza o instalatie adaptata pentru distilarea petrolului. Partile componente au fost transportate si asamblate la Rafov, azi in cuprinsul Ploiestiului [2,3;11-13].

Anul 1857 a ramas un an de referinta in istoria petrolului din tara noastra si din lume, avand semnificatia trecerii de la simple „gazarii” la industria petroliera in continua dezvoltare; de asemenea, acest an are o tripla importanta, conferita de recunoasterea a trei prioritati la scara mondiala:

Prima:- construirea si punerea in functiune a primei rafinarii de mare capacitate, 2710 tone pe an[7], respectiv 7,5 tone pe zi, cu capital integral romanesc, pentru obtinerea petrolului lampant folosit la iluminat, pe baza cercetarilor si tehnologiilor autohtone, in care o mare contributie a avut-o farmacistul Adolf Steege [2,3;10-15]. Prima „gazarie” a fost proprietatea fratilor Mehedinteanu; in martie 1857 a intrat in functiune prima fabrica ce realiza petrol lampant de calitate, obtinut prin rafinare cu o solutie de hidroxid de sodiu, respectiv acid sulfuric [2,12-13].

Pentru SUA, momentul de start al unei industrii petroliere este marcat abia in 27 august 1859 cand, ca urmare a lucrarilor de foraj realizate de Edwin Drake[8] in Titusville, Pennsylvania [1;14-16], intra in functiune prima distilarie de petrol la Pittsburg. Tot in anul 1859 si Rusia inregistreaza functionarea primei sale distilarii [8,11].

A doua prioritate este mentionata in „The Science of Petroleum”, volumul 1, Statica of Petroleum and Allied Substances”, in care s-a scris: prima productie (cea mai mare productie) de petrol inregistrata a fost in anul 1857, cand Romania a avut 275 tone, iar in 1858, 495 tone.

In 1859, SUA au avut o productie de 274 tone. In statistici apar: Italia/1860, Canada/1862, Mexic/1901 si Persia/ 1913.

A treia prioritate recunoscuta pe plan mondial este Bucurestiul – primul oras din lume iluminat cu petrol (Palatul Sutu), cu lampile aduse tot de la Hamburg. Au urmat in 1858 Ploiestiul si Viena, apoi si celelalte orase [2,3,9-18]. Folosirea petrolului lampant pentru luminarea locuintelor s-a raspandit foarte repede si a dat un impuls puternic extractiei de petrol. A crescut mult cererea de lampi pentru care se folosea acest combustibil, unele fiind adevarate opere de arta, mandria colectionarilor de astazi.

Cu petrolul lampant se intra in etapa istoriei petrolului, care inlocuieste etapa utilizarii pacurii. Aceasta se forma pe cale naturala prin volatilizarea unor componente din petrol. Produsul rezultat, un material vascos, se folosea pentru unsul osiilor carutelor, in locul unsorilor de natura animala. Pacura, avand efect dezinfectant, se utiliza ca medicament in combaterea unor boli de piele [3].

Petrolul va domina, practic, pana la aparitia motoarelor cu ardere interna, cand se va intra in etapa benzinei si motorinei.

Epilog

Cu toata contributia (prioritate) pe care au adus-o la istoria petrolului cei doi farmacisti (C. Thorbor, dar mai ales Adolf Carl Steege), cat si fratii Teodor si Marin Mehedinteanu, numele acestora nu apar in literatura de specialitate din strainatate. Intotdeauna suntem impinsi pe locul secund.

Paradoxal, Carol Knappe, un negustor de lampi de pe Podul Mogosoaiei (azi Calea Victoriei), care in 1854 introduce in Bucuresti pentru prima data, lampi cu ulei de rapita, pentru luminarea Teatrului cel Mare (devenit in 1875 „Teatrul Nationalu”), are numele inscris pe o strada si o intrare in sectorul 1 [19]. Cei care au contribuit la obtinerea petrolului lampant, au ramas, mai mult sau mai putin uitati de cei de azi.

Sic tranzit gloria mundi ! (C.-A. Cociasu)

La cele prezentate mai sus, adaugam cateva date privind activitatea chimistului Lazar Edeleanu in domeniul petrolului, (1861-1941, n.Bucuresti)[9]. A inventat mai multe procedee de prelucrare a petrolului, printre care, procedeul de rafinare bazat pe solubilitatea selectiva a diferitelor clase de hidrocarburi in bioxid de sulf  lichid. Procedeul este cunoscut in literatura, Procedeul Edeleanu. A sintetizat benzedrina (amfetamina).

Petru Poni[10], (Sacaresti, Iasi, 1841-1925) chimist , mineralog, profesor universitar  la Iasi, membru al Academiei Romane (1879), unul dintre fondatorii scolii romanesti de chimie, a efectuat cercetari asupra compozitiei chimice a petrolurilor romanesti si apelor minerale; este organizatorul primelor laboratoare de chimie, pentru cercetare stiintifica, colaborator la infiintarea Societatii Romane de Stiinte (1890), iar in 1900 a infiintat Societatea de Stiinte.

Addenda (Mihai-Lucian Stanescu)

„In arhiva personala cu lucrari din trecut, pastrez o brosurica (21 pagini), din care rezulta interferente internationale, transoceanice, in industria petrolului romanesc. Brosura provine de la Lucey Manufaturing Corporation of Tennessee. Alaturi de orasele New-York, London, este mentionat orasul meu natal, Ploiesti si tara nostra, Romania”.

La pagina 2 este prezentata activitatea corporatiei, cu toata baza materiala : utilaje si aprovizionarea cu petrol, gaze si apa, rotatoare (Rotaries), pompe cu aburi, instrumente de foraj, rezervoare, aparate de rafinare .. motoare, armaturi etc. (pag.2).

Calitatea produselor este atestata de premiul Ribbon si Medalia de Onoare, mentionate la pagina 3.

Alte imagini ne prezinta aspectul exterior (vazut de sus) al uzinei manufacturiere a corporatiei de la Chattannogala (pag. 4), rotatoare, masini, utilaje, pompe etc., la paginile 5-21.

Ultimele pagini, se incheie cu: Informatii utile (pag.19); Articulatii pentru Instrumente de foraj standard (pag.20) si un tabel intitulat Dimensiuni ale articulatiilor conice pentru legaturi de scule standard sau cablu de foraj (pag.21); [Useful Information; Joints for standard drilling tools; Dimensions of taper joints for standard or cable drilling tool joints].

Concluzii

Cercetarile efectuate asupra petrolului in secolul al XIX-lea, includ si romani, (farmacisti, chimisti, oameni de afaceri).

Cele trei prioritati ale Romaniei in acest domeniu, la mijlocul secolului al XIX-lea, merita cu prisosinta sa fie cunoscute de toate generatiile de romani. In acest context, in 1923 Lazar Edeleanu a organizat Congresul International  al Petrolului la Bucuresti.

Putinele date din ADDENDA, atesta prezenta Romaniei in istoria internationala a petrolului, avand in vedere desigur, toate informatiile culese din literatura si prezentate in acest articol.

Bibliografie (C.-A. Cociasu)

1. Sédillot, R. – Istoria petrolului – Ed. Polit. Buc. 1979;
2. Boncu, C. M. – Contributii la Istoria petrolului romanesc – Ed. Acad. RSR, Buc. 1971;,
3. Constantinescu G., Prodrom I. – rev. Petrol si Gaze,  nr.9-10, 1967, p.438,
4. Gologan N.C.V.  – Cercetari privitoare la trecutul comertului din Brasov, Buc. 1928;
5. Nichiforescu E., in vol. Istoria Stiintelor Farmaceutice in Romania, Cap. Industria de Medicamente – Inceputurile industrializarii medicamentului in Romania. Ed. Medicala Amaltea, Bucuresti 1994, 163 (284pag.);
6. Gheorghiu E., Savopol E. – Practica farmaceutica, 2,1972, p. 171;
7. Cociasu C.-A., Evolutia industriei chimico-farmaceutice din Romania, Simpozion international „Noutati in tehnologia detergentilor, cosmeticelor si medicamentelor, Sala Palatului, Bucuresti 17-18 mai 2000;
8. Ravas G. – Din istoria petrolului romanesc, Ed. Stat, Pol., Buc. 1955;
9. xxx- Petrolul romanesc – 100 de ani de industrie petrolifera in Romania, Ed. Limbi straine, Buc. 1959;
10. 10.   Solomon M. Lumini in retorta, Ed St. Bucuresti 1962;
11. Florescu M. Vingt ans d’essor de l’industrie chimique dans la Roumanie socialiste, Édition Méridianes, Bucarest, 1973, p.25 ;
12. Ivanus G. Stefanescu I., Mocuta S.-T. si collab. Istoria petrolului in Romania, Ed. AGIR, Bucuresti 2004;
13. Ivanus G. Stefanescu I., Mocuta S.-T. si collab. – Industria de petrol si gaze din Romania, Ed. AGIR, Bucuresti 2009 (12-14);
14. Lupu, A., Cociasu C.-A. Revista de Chimie, Bucuresti, 2008, vol.59, nr.1, p.113;
15. Berindei D., Popovici V. Dezvoltarea economica si sociala a Principatelor in anii 1948-1964; in vol. Istoria Romaniei, IV, Ed. Acad. RSR, Bucuresti, 1974;
16. Banciu A.S. – Petrolul, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1981;
17. Potra G. – Din Bucurestii de ieri, Ed. St. Enciclopedica, Bucuresti, 1990, p.254;
18. Buzatu G. – O istorie a petrolului romanesc, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1998, p.24;
19. Cociasu C.-A. De la Teatrul cel Mare la Teatrul National, Dreptatea, nr.228,17-23 ianuarie 1999, p.11.

[1] Le Petit Larousse, Paris 1993,  1283 (1784)
[2] Steege, Adolf Carl – în vol. Farmacia românească în date, Braunschweig (Germania), 1990, 63,67,71,75,76(X2), 86,91,(447), Autor: V. LIPAN;
[3] Steege Adolf (1817-1864), farmacist muntean, Istoria Științelor Farmaceutice în România, Ed. Medicală Amaltea, Buc. 1994, 163 (284pag.);
[4] M. Mothes, (secolul XIX), farmacist parizian, în Farmacia de-a lungul secolelor, Ed Șt. Enc. Buc. 1979, 237, (419pag.), Autor: Samuel Izsák;
[5] Lipsca- vechea denumire a orașului Leipzig, MDE (Mic Dicț Enciclop.), 1986, 989, (1908),
[6] – Alexe Marin (1814-1895), fizician și chimist român, n. Craiova, pionier al învățământului chimic din țara noastră, profesor la Șc. N. de Medicină și Farmacie din București, a predat Fizica; a efectuat traduceri de manuale [S. Izsák, p.279, 408; Semicent. Fac. Farm. p.338; MDE, p.1046]
[7] – este capacitatea rafinăriei, nu producție!
[8] Edwin Drake, Laurentine, zis Colonelul, (1819-1880), a realizat prima exploatare industrială de petrol la Titusville (Pensilvania), (Le Petit Larousse, 1993, p.1289)
[9] – chimist român, cercetări fundamentale în domeniul chimiei și tehnologiei petrolului [MDE-Mic Dicționar Enciclopedic, Ed. a III-a, Ed. Șt. Enc. Buc. 1986, 582, (1908)]
[10] – MDE-Mic Dicționar Enciclopedic, Ed. a III-a, Ed. Șt. Enc. Buc. 1986, 1342, (1908p)

Revista Galenus