Abces cald

Acesta traduce cel mai des o reactie inflamatorie a organismului la dezvoltarea anumitor bacterii (stafilococi, streptococi) sau a unei amibe (Entamoeba histolytica), care poate provoca formarea unui abces in ficat. Bacteria sau microorganismul sunt vehiculati de circulatia sangvina sau limfatica si ajung astfel intr-un tesut unde, gasindu-se incarcerati, provoaca infectia. Un alt mod de a patrunde este prin piele, in caz de lezare (intepare, ranire)

Simptome si semne – Abcesul cald se formeaza rapid si se inconjoara frecvent de o membrana, camasa sau carcasa, care il delimiteaza; el prezinta toate semnele locale ale unei inflamatii (roseata, caldura, umflare, durere), carora li se adauga semnele generale (febra, frisoane, insomnie) si, adesea, o adenopatie (umflarea ganglionilor limfatici). Supurarea antreneaza o crestere in volum a tesuturilor, o durere intermitenta si, daca abcesul este superficial, o fluctuenta (deplasarea puroiului la palpare). Abcesul cald se poate resorbi spontan, se poate inchista sau se poate sparge in tesuturile invecinate (fistulizare).

Tratament
– Un abces cald trebuie sa fie drenat.
– Atunci cand este superficial, tratamentul abcesului este chirurgical: incizarea, evacuarea puroiului si drenarea cavitatii. Inainte de formarea abcesului, luarea de antibiotice si aplicarea de pansamente calde si impregnate cu alcool sunt suficiente adesea pentru a resorbi inflamatia. Acest tratament poate totusi sa se dovedeasca insuficient, riscand sa transforme inflamatia intr-un abces cronic.
– Atunci cand este profund, abcesul cald trebuie sa fie drenat fie chirurgical, fie prin punctie sub control radiologic (ecografie sau scanografie).
Tratat corect, abcesul cald se vindeca repede, dar, in anumite cazuri (germene foarte virulent, stare precara a organismului, diabet), infectia se extinde local (flegmon difuz), adesea chiar migreaza la distanta.