Amnioscopie

Observarea aspectului macroscopic al lichidului amniotic prin examen vizual cu ajutorul amnioscopului, introdus prin colul uterin. Examen direct al lichidului amniotic si al membranelor realizat la sfarsitul sarcinii.

Indicatii – Amnioscopia este practicata dupa 36 saptamani de amenoree (incetarea fluxului menstrual) la o femeie care prezinta contractii uterine si la care nasterea pare sa se declanseze. Amnioscopia permite examinarea claritatii si culorii lichidului amniotic si, in particular, cautarea prezentei meconiului (primul scaun verzui al fatului), dovada a unei suferinte fetale. Acest examen poate servi la verificarea existentei unei fisurari a pungii apelor si permite declansarea prematura a nasterii daca aceasta este necesar.

Tehnica si desfasurare – Medicul introduce amnioscopul, tubul inzestrat cu un sistem optic, in vagin, apoi il face sa inainteze de la col spre uter pentru a atinge membranele cavitatii amniotice Examenul se practica la spital si dureaza cateva minute; aduce informatii utile inainte de a incepe nasterea.

Efecte secundare – Amnioscopia, nedureroasa, declanseaza cateodata contractii uterine, normale in acest stadiu al sarcinii. Ea nu poate da ocazia decat la ceva pierderi de sange, care nu prezinta vreo gravitate.