Anorexia sugarului

Frecventa, anorexia sugarului este dereglarea alimentara cel mai des constatata la copilul in varsta de la 3 luni la 24 luni. De o intensitate si o durata limitate, ea trece cel mai des neobservata.

Anorexie obisnuita – Este o forma accentuata a refuzului alimentar. Ea este cel mai des urmarea unui raspuns neadecvat al anturajului fata de acest refuz neasteptat. Anorexia obisnuita este adesea legata de un eveniment al vietii copilului: aparitia dintilor, intarcarea, o boala infectioasa (rinofaringita, de exemplu), nasterea unui frate sau a unei surori, reluarea lucrului de unul din parinti, conflicte familiale. Sugarul anorexic daca refuza sa manance la mese, rontaie totusi ceva in timpul zilei si accepta intotdeauna sa bea. Parintii tind adesea sa il forteze sa manance, utilizand tot felul de metode: jocuri, povestiri, promisiuni, intimidare. Conflictul se inteteste cu atat mai mult cu cat sugarul accepta sa se alimenteze normal atunci cand intervin alte persoane (doica, bunicii sau personalul cresei).
Dupa un examen din care sa elimine eventualitatea unei boli organile curabile, medicul ii ajuta pe parinti sa detensioneze situatia si le ofera sfaturi adaptate mediului familial sau stadiului de dezvoltare a copilului: sa-i prezinte alimentele si sa i le ia inapoi in caz de refuz, sa-i lase pe sugar sa manance cu degetele, sa admita un orar mai liber al meselor, sa se joace mai mult cu el etc. Majoritatea anorexiilor obisnuite nu dureaza si sunt tratate rapid. Totusi, diagnostilul trebuie repus in discutie in cazul unei slabiri persistente.

Anorexie severa – Mai rar, ea poate aparea la cateva zile dupa nastere. Sugarul prezinta o importanta intarziere ponderala, iar curba greutatii sale este "taiata". Dezvoltarea sa psihomotorie si cognitiva (dobandirea de cunostinte) este incetinita.
Pot fi evocate trei diagnostice:
– o anorexie obisnuita prost tratata se poate deplasa spre o anorexie severa daca relatia parinte-copii devine puternic perturbata;
– anorexia severa poate fi consecinta unei boli organice. Refuzul alimentar nu se incadreaza atunci in tulburarile de comportament, ci mai curand in situatia disparitiei senzatiei de foame, legata de o patologie;
– anorexia severa poate, in fine, sa dezvaluie dereglari psihopatologice, ea este atunci asociata altor simptome ca tulburarile de somn, neregularitatea progreselor psiho-motorii si cognitive ale copilului, comportamente anormale (apatie si agresivitate), comunicare si socializare perturbate.
Anorexia severa a sugarului poate necesita o supraveghere somatica sau psihopatologica.