Apendicita

Inflamatie a apendicelui.
Apendicita poate surveni la orice varsta, dar este, in mod particular, mai frecventa la adolescent si la adultul tanar; originea inflamatiei nu este intotdeauna determinata; ea poate fi cauzata de obstruarea apendicelui de catre o acumulare de materii fecale. Apendicita cea mai curenta, caracterizata printr-o simpla inflamatie a mucoasei, este denumita "catarala" sau "supurata". Cand mucoasa este obstruata de puroi, acesta ramane uneori localizat, provocand o aglutinare a anselor intestinale sudate prin aderentele din jurul abcesului: aceasta este peritonita plastica sau plastronul apendicular. In caz de necroza a peretelui apendicelui, puroiul poate invada intregul peritoneu; se declanseaza atunci peritonita generalizata.

Simptome si diagnostic – Atunci cand apendicele este normal situat, apendicita se traduce printr-o durere care survine brusc in fosa iliaca (partea laterala si inferioara a abdomenului) dreapta, insotita de greturi, chiar de voma, si de o febra moderata (38 grade Celsius); palparea zonei este dureroasa si provoaca o reactie de aparare (intarirea peretelui abdominal); tranzitul intestinal este incetinit.

Diagnostic – Diagnosticul este mai greu de pus atunci cand apendicele este situat anormal: in spatele cecumului, inflamatia se traduce prin dureri lombare; la femeie, foarte jos in bazinul inferior, el provoaca simptome analoage celor ale inflamatiei trompelor uterine; sub ficat, el simuleaza o infectie.
Diagnosticarea este, de asemenea, delicata in formele atenuate de apendicita, nici un examen radiologic nefiind destul de demn de incredere pentru a putea detecta cu certitudine inflamatia.

Tratament – Tratamentul apendicitei este apendicectomia. Aceasta nu trebuie sa fie hotarata decat pe baza unor semne probatorii: febra in jur de 38 grade Celisius, reactie de aparare abdominala, cresterea numarului de globule albe rezultata din numararea globulelor.
Dupa stabilirea diagnosticului, interventia este practicata fara intarziere pentru a evita dezvoltarea unei peritonite plastice, chiar generalizate. O criza acuta de apendicita se poate calma spontan, dar prezinta mereu un risc de recidiva; doar in unele cazuri, la persoanele foarte in varsta, ia uneori o alura cronica.
In absenta mijloacelor chirurgicale, se incearca stavilirea inflamatiei prin administrarea de antibiotice. In caz de peritonita plastica, abcesul poate fi evacuat imediat sau "la rece"; ablatia apendicelui nu va fi efectuata decat dupa vindecarea abcesului. Peritonita generalizata necesita in schimb o interventie de urgenta, cuprinzand ablatia apendicelui si curatirea completa a cavitatii peritoneale.

Complicatii – Apendicitele nu necesita in mod normal decat cateva zile de spitalizare si permit reluarea activitatilor normale dupa doua sau trei saptamani. O peritonita apendiculara poate totusi sa se complice la batrani, la subiectii subnutriti, la diabetici sau la obezi, si obliga sa se recurga la o sedere in reanimare chirurgicala, mai ales cand abcesele intraperitoneale s-au dezvoltat.