Bronsita

Boala inflamatoare a cailor respiratorii care se manifesta printr-un sindrom bronsitic acut cu evolutie de scurta durata si nu este insotit de modificari radiologice.

Bronsita acuta – Bronsita acuta, una dintre afectiunile respiratorii cele mai frecvente, este consecinta unei infectii virale a bronhiilor (bronsita) sau a bronsiolelor (bronsiolita)
Cu aparitie brusca si de durata scurta, bronsita este favorizata de tabagism si de poluarea atmosferica, si survine mai ales iarna.
Semnele clinice sunt o tuse in accese, raguseala, expectoratii (scuipat) si o febra a carei manifestare variaza dupa virusul in cauza, dar care nu depaseste 39 grade C. Diagnosticarea nu necesita examene suplimentare.
Simptomele pot disparea spontan in mai putin de doua saptamani. Totusi, evolutia poate sa se indrepte si spre o suprainfectie bacteriana, expectoratia devenind atunci purulenta (groasa, galbuie sau verzuie). Complicatiile, ca o pneumonie sau o pleurezie, sunt exceptionale. In plus, exista un risc de insuficienta respiratorie la subiectii fragili (sugar, batran).
Tratamentul unei bronsite acute se efectueaza doar pentru indepartarea simptomelor: medicamente impotriva infectiei si excesului de secretii bronsice, administrate pe cale orala sau rectala, sau in inhalatii. Antibioticele sunt indicate in caz de suprainfectie si la subiectii fragili.

Bronsita cronica – Afectiune cronica inflamatoare a bronhiilor mari si mici, insotita de o secretie exagerata de mucus, care produce tuse si expectoratie de sputa mucoasa sau mucopurulenta cu o evolutie de minimum trei luni pe an timp de doi ani consecutiv, inducand schimbari fizicale bronho-pulmonare, tulburari de ventilatie si modificari radiologice ireversibile. Bronsita cronica contribuie la dezvoltarea emfizemului pulmonar si constituie o componenta a bronhopneumopatiei cronice obstructive.