Disectie aortica

Ruptura longitudinala a tunicii medii a peretului arterial al aortei. O disectie aortica survine adesea chiar la inceputul aortei, dupa ruptura peretelui sau intern deasupra valvelor sigmoide aortice. Disectia aortica conduce la existenta a doua canale: adevaratul canal prin care sangele curge in conditii normale si cel fals, creat prin disectia peretelui arterial.
In general, exista un teren arterial deosebit: subiectii suferind de ateroscleroza sau prezentand anomalii de constitutie a fibrelor elastice (boala lui Marfan), cand o hipertensiune arteriala severa s-a instalat de multa vreme sau dupa un traumatism toracic important.

Bolnavul se plange de dureri toracice cu apritie brutala, intense, chiar insuportabile, al caror sediu se deplaseaza pe masura extinderii disectiei. Diagnosticul trebuie stabilit rapid, multumita anumitor examene complementare ca radiografia toracelui, ecografia cardiaca, mai ales pe cale transesofagiana, scanografia, arteriografia sau imageria prin rezonanta magnetica (I.M.R.).

Riscul principal este ruperea arterei disecate in pericard sau in alte parti ale toracelui, cu hemoragie interna uneori fulgeratoare. Este necesara spitalizarea si tratament de urgenta. Acesta consta in inlocuirea chirurgicala a partii de aorta atinsa de disectie printr-o proteza, reimplantand la nevoie ramurile create ale partii de inlocuit de proteza. O alta tehnica se bazeaza pe folosirea unor lipiciuri speciale, zise biologice, pentru sudarea constituentilor peretelui arterial disecat. In sfarsit, in anumite localizari, chirurgia nu este indispensabila, tratamentul hipertensiunii arteriale putand fi de ajuns pentru evitarea extinderii disectiei.

Sinonim: anevrism disecant.