Dislexie

Dificultate de a invata cititul si scrisul, in afara oricarei deficiente intelectuale si senzoriale si oricarei tulburari psihiatrice. Dislexia afecteaza aproximativ 8-10% dintre copii, baietii fiind de trei ori mai mult atinsi decat fetele. Cauzele recunoscute actualmente pentru dislexie sunt fie genetice (frecventa semnificativ ridicata a tulburarilor de limbaj oral si scris in unele familii), fie dobandite (boli care afecteaza dezvoltarea cerebrala in timpul sarcinii).

Semne si simptome – Dupa o perioada care merge de la cateva luni pana la un an de deprindere a cititului, copilul dislexic citeste inca foarte lent, dificil, laborios, nu automat: greseli fonetice, litere sau silabe inversate, omise, inlocuite, confundate, cuvinte schimbate etc. Aceleasi dificultati exista la ortografie. Textul citit este adesea prost inteles. Copilului ii place sa mearga la scoala; in cele mai multe cazuri el este bun la calcule, dar evita scrisul si lecturile prelungite la toate materiile, chiar si enunturile de matematica.

Diagnostic si tratament – O evaluare medicopsihologica arata ca atat competentele intelectuale, cat si motivatia copilului sunt normale. In 30 pana la 50% din cazuri, acesta a prezentat tulburari de vorbire inaintea varstei de 4 ani. Adesea, dislexia este nedepistata si prost identificata. Parintii, profesorii si medicii trebuie deci sa fie vigilenti. Teste de vorbire, de citire si de ortografie, efectuate in prezenta unui ortofonist, permit confirmarea diagnosticului.

Sedintele de reeducare ortofonica, prescrise de medicul curant, urmate o data cel mai adesea – de doua ori pe saptamana timp de mai multe luni, permit mai degraba sa se compenseze dereglarea decat s-o vindece. Aptitudinile copilului dislexic (inteligenta, inclinatie pentru matematica, sport etc.) trebuie sa fie identificate in timpul scolaritatii sale. Atunci cand este diagnosticata si tratata suficient de devreme, o dislexie usoara sau medie permit o scolaritate normala, cu toate ca adesea dificila. Invers, o dislexie severa sau identificata tarziu poate sta la originea unor dificultati scolare mari.