Imunostimulare

Aceasta stimulare a unui sistem imunitar deficient sau "debordat" este indicata in tratamentul deficitelor imunitare, al infectiilor si al cancerelor.

Mijloace nespecifice
– Grefa de maduva osoasa este indicata in tratarea deficitelor ereditare ale imunitatii celulare (limfocite T) si umorale (limfocite B). Celulele-suse provenite din maduva unui donator compatibil sunt injectate pe cale venoasa si colonizeaza maduva bolnavului.
– Injectarea de imunoglobuline polivalente (active pe un mare numar de antigene), pe cale intramusculara sau intravenoasa, este indicata in tratamentul unui deficit imunitar umoral foarte rar: agamaglobulinemia lui Bruton.
– Administrarea de antigene produse plecand de la bacterii, care stimuleaza apararea imunitara, a fost folosita ca tratament de completare in cancer. Eficacitatea sa este discutata in infectiile bronsice cronice, inclusiv la copil.

Mijloace putin specifice – Aceste metode sunt inca experimentale.
– Administrarea de hormoni timici de sinteza este utilizata in tratamentul deficitelor imunitare celulare.
– Administrarea citokinelor (substanta avand un rol in stimularea imunitatii), fabricate prin inginerie genetica, este indicata in tratamentul unor cancere. Interferonul, antiviral si antitumoral, si interleukina 2 sunt cele mai folosite.

Mijloace specifice
– Vaccinarea este cel mai clasic dintre procedeele de imunostimulare specifica cu o bacterie, un virus sau un parazit, in scop preventiv.
– Seroterapia este utilizata in situatii de urgenta. Se dispune de anticorpi activi impotriva tusei convulsive, citomegalovirusului, hepatitei B, oreionului, rabiei, rujeolei, rubeolei, tetanosului, varicelei si zonei zoster