Infarct miocardic

Infarctul miocardic reprezinta necroza a unei parti mai mult sau mai putin importante de miocard, consecutiva unei obstruari bruste a unei artere coronare. In cursul infarctului miocardic, irigarea inimii nu se mai face, lipsite de sange si de oxigen, celulele miocardului mor, eliberand enzimele lor cardiace care distrug tesutul inconjurator, necroza ischemica miocardica, ce rezulta de obicei prin reducerea brusca a fluxului sanguin coronarian la un segment de miocard. De obicei are loc in ventriculul stang. Barbatii sunt cel putin de doua ori mai frecvent afectati decat femeile, adesea inaintea varstei de 60 de ani.

Cauze – Obstructia arterei coronare este aproape intotdeauna consecinta formarii unui cheag pe o placa de aterom, constituita din depuneri de colesterol, pe peretele arterial intern. Aceasta afectiune survine cel mai des la pacientii care prezinta factori de risc ca tabagismul, hipertensiunea arteriala, nivelul de colesterol mai mare de 3,40 grame la litru, diabetul, sedentarismul, surmenajul profesional.

Simptome – Aproximativ jumatate din cazuri prezinta un infarct de miocard care se produce dupa o perioada mai mult sau mai putin lunga in timpul careia subiectul sufera de angina pectorala, crize dureroase survenind fie la mers, in particular pe frig si pe vant, fie in repaus, de preferinta noaptea. Aceste dureri (senzatii de strangere, de arsuri, uneori de strivire) sunt resimtite in spatele sternului si pot iradia in bratul stang, spre falca, uneori in spate; ele dispar in doua sau trei minute. In jumatate din cazuri infarctul nu este precedat de nici o manifestare dureroasa care sa permita prevederea aparitiei lui. Infarctul se manifesta printr-o durere violenta de acelasi tip ca cea de angor, dar de obicei mai intensa si mai lunga (de mai mult de 30 minute pana la cateva ore). Ea iradiaza adesea mai amplu in ambele brate, in falca si in spate. In unele cazuri, durerea se asociaza cu o crestere a tensiunii arteriale, urmata de scaderea ei persistenta. In rastimp de 24 pana la 36 de ore apare o febra de intensitate medie care scade treptat. Unele infarcte, denumite nerecunoscute sau ambulatorii, nu se manifesta prin nici un semn clinic – ele nu sunt detectate decat accidental, cu ocazia unei electrocardiograme.

Diagnostic si tratament – Diagnosticul poate fi pus inca de la primele ore prin doua examene complementare: pe de o parte dozarea, in sange, a enzimelor cardiace, care pun in evidenta o crestere a creatinkinazei, pe de alta parte de electrocardiograma, care arata semnele unei suferinte acute a miocardului (undele Q de necroza) in cursul opririi fluxului sangvin intr-una din arterele coronare. Tratamentul consta in spitalizarea de urgenta, pus sub supravegherea electrocardiografica permanenta si supus unui tratament trombolitic (injectarea unei substante care sa vizeze distrugerea cheagului, ca streptokinaza si urokinaza) – de asemenea, i se administreaza trinitrina, care exercita un efect vasodilatator asupra arterelor coronare. Alte medicamente (betablocante, aspirina, heparina) sunt asociate in continuare cu scopul de a micsora necesitatile in oxigen ale muschiului cardiac si de a preveni o recidiva prin formarea unui nou cheag.
In paralel, o radiografie a arterelor coronare permite sa se decida asupra unei eventuale dezobstructii a arterei astupate. Aceasta se realizeaza prin angioplastie transcutanata: o sonda cu balonas este introdusa prin piele apoi este impinsa in circulatia arteriala pana la coronara, care este dilatata prin umflarea balonasului. Coronarografia prezinta in plus avantajul de a permite un bilant al leziunilor, daca ea a dezvaluit leziuni multiple (mai multe artere ingustate), poate fi propus un pontaj aorto-coronarian.

Evolutie si complicatii – O spitalizare pentru infarct se intinde, in functie de gravitatea accidentului vascular, pe o perioada de una sau doua saptamani aproximativ. Reluarea activitatii este de cele mai multe ori posibila intr-un interval de la 6 saptamani (pentru un infarct mic) pana la 3 luni dupa infarct. Evolutia bolii depinde in cea mai mare masura de intinderea infarctului, poate surveni o moarte subita mai ales in primele ore care urmeaza crizei, ceea ce justifica o spitalizare pe cat de rapida posibil. Uneori apar complicatii chiar din timpul primelor zile: insuficienta cardiaca, ruptura unuia din cei doi stalpi ai valvulei mitrale sau, mult mai rar, perforarea peretelui cardiac necrozat.

Prevenire – Prevenirea infarctului de miocard consta, in principal, in suprimarea factorilor de risc: incetarea fumatului, tratarea hipertensiunii arteriale, a diabetului sau a hipercolesterolemiei. Prevenirea infarctului miocardic mai presupune si tratarea imediata a oricarui angor.