Medicina sportiva

Ramura a medicinei care grupeaza prevenirea, diagnosticarea si tratamentul bolilor legate de sport, precum si sfaturile si masurile destinate mentinerii si ameliorarii conditiei fizice a sportivilor de toate varstele si de toate nivelurile.
– Bilantul aptitudinilor sportive este un examen prealabil care permite decelarea eventualelor contraindicatii pentru respectiva practica sportiva. Orice activitate sportiva regulata necesita un control medical anual al aptitudinii pentru aceasta activitate.
– Sfatul medical ajuta la alegerea sporturilor adaptate capacitatilor fizice ale subiectului, varstei sale si aspiratiilor sale sportive, el ofera, de asemenea, indicatii privind durata si intensitatea de dorit ale antrenamentului cu scopul de a evita orice dezechilibru susceptibil sa puna in joc sanatatea sportivului
– Urmarirea medicala a elitei sportive (echipe profesioniste, sectiile sport-studii ale institutiilor scolare) consta in controlarea capacitatilor fizice ale sportivului prin bilanturi regulate, sa contribuie la elaborarea protocoalelor de antrenament, sa verifice faptul ca protocoalele sunt bine adaptate si bine suportate si sa intervina eventual in caz de traumatism.
– Tratamentul accidentelor legate de sport, intreprinse dupa ce s-a determinat sediul leziunii, are drept obiect obtinerea rapida a vindecarii subiectului pastrandu-i capacitatile sale fizice.
– Supravegherea competitiilor permite verificarea conformitatii ariei sportului respectiv cu regulile de securitate, organizarea ingrijirilor, asigurarea unor bune conditii de evacuare spre un centru specializat si procedarea la eventualele controale antidopaj.

Recuperarea dupa un efort sportiv – Medicina sportiva de lunga durata permite organismului sa regaseasca echilibrul si sa elimine toxinele aparute in timpul efortului. Eliminarea toxinelor este favorizata prin diferite procese.
Recuperarea activa consta in a nu intrerupe brusc miscarile dupa efort: este recomandabil, de exemplu, sa mearga repede si cu pasi mici dupa o cursa de alergare, si se continue pedalarea, in ritm mai lent, dupa o cursa ciclista. Recuperarea activa permite mentinerea unui debit sangvin destul de insemnat in muschii care au lucrat si favorizeaza eliminarea toxinelor. Masajele contribuie, de asemenea, la eliminarea toxinelor. Absorbtia de apa participa, de asemenea, la procesul de recuperare. Apa gazoasa este in mod particular recomandata, deoarece bulele de gaz carbonic lupta impotriva acidozei sangvine.
Metodele care permit reconstituirea stocurilor energetice si restaurarea fibrelor musculare lezate sunt cunoscute.
O alimentatie de recuperare, adoptata dupa un efort de lunga durata, se compune din legume, fructe, produse lactate, alimente bogate in glucide rapide (dulceata sau zahar, de exemplu) si lente (paste fainoase, orez etc.). Consumul de carne este nerecomandat dupa efort, dar poate fi reluat dupa un ragaz de 24 de ore.