Paralizie faciala

Paralizie a muschilor inervati de catre nervul facial (a 7-a pereche de nervi cranieni).

Diferite tipuri de paralizie faciala – Dupa locul atingerii, se deosebesc paraliziile faciale centrale si paraliziile faciale periferice:
– Paralizia faciala centrala se observa in cursul leziunilor vasculare cerebrale si este adesea asociata cu o hemiplegie (paralizie a unei jumatati de corp). Ea predomina in partea inferioara a fetei: pleoapele si fruntea sunt scutite de paralizie. Tratamentul este cel al unui accident vascular cerebral (administrarea, in special in caz de embolie, de anticoagulante).
– Paralizia faciala periferica sau paralizia lui Bell, poate avea nenumarate cauze: infectioase (zona zoster pe traiectul nervului facial, otita medie acuta, poliradiculonevrita), traumatica (fractura stancii temporale), tumorala (tumora a unghiului pontocerebelos), vasculara (ramolire protuberentiala a partii medii a trunchiului cerebral).

Semnele ei sunt o asimetrie a fetei atunci cand se afla in repaus, trasaturile fiind deviate de partea sanatoasa. In partea atinsa, fata este atona, comisura buzelor cazuta, santul nazogenian mai putin profund, buzele mai larg deschise si ridurile frontale cazute.

Tratamentul cuprinde reeducarea prin kineziterapie. Daca paralizia este partiala, starea pacientului se amelioreaza complet si nu persista vreo sechela. Daca paralizia este totala, trebuie administrat de urgenta un tratament cu corticosteroizi; totusi, in aproximativ jumatate din cazuri pot persista sechele relativ deranjante (hemispasmul facial, sindromul lacrimilor de crocodil emisie necontrolata a lacrimilor).