Plaman

Organ al respiratiei care furnizeaza oxigen intregului corp si elimina dioxidul de carbon din sange.
Structura -Plamanii, situati in cusca toracica, se sprijina pe diafragm si sunt inconjurati fiecare de o membrana, pleura. Plamanul drept este format din 3 lobi legati unul de altul, iar cel stang din 2 lobi. Aerul patrunde prin trahee, apoi prin bronhii, care se divid in bronhii din ce in ce mai mici, apoi in bronhiole (bronsiole); la extremitatea lor se afla foarte numerosi saci microscopici, alveolele; prin peretele extrem de fin al acestora, tapisat cu o retea de capilare sangvine, se produce hematoza: transferul oxigenului din aer catre sange, eliminarea in sens invers a dioxidului de carbon sangvin.
Un singur plaman este suficient pentru a asigura schimburile gazoase necesare vietii, asa cum o dovedeste mentinerea functiei respiratorii la subiectii care au suferit o pneumonectomie (ablatia chirurgicala a unui pIaman) .
Patologie – Afectiunile plamanului propriu-zis sunt denumite pneumopatii (pneumonie, tuberculoza pulmonara, abces, embolie pulmonara, pneumoconioza, fibroza, alveolita etc.). Uneori se vorbeste de bronhopneumopatie atunci cand atingerea este difuza si cand este asociata cu leziuni ale bronhiilor (bronsita, astm, emfizem pulmonar). In sfarsit, plamanul poate fi sediul tumorilor benigne (chisturi, abcese) sau maligne (cancer bronhopulmonar).