Psoriazis

Boala cutanata cronica ce este caracterizata prin eruptia de placi eritematoscuamoase (pete rosii acoperite de scuame). Psoriazisul este o afectiune frecventa avand in vedere ca atinge aproximativ 2% din populatia globului. Cauza sa este necunoscuta, dar este foarte probabil sa existe un factor ereditar, cel putin 50% dintre cazuri fiind familiale.
Simptome si semne – Placile sunt de cele mai multe ori destul de mari, dar uneori apar si sub forma unor pete foarte mici (psoriazisul in picatura sau gutat) sau pot avea marimea unei monezi (psoriazis numular). Localizarile obisnuite sunt fata anterioara a genunchiului si spatele. Totusi, psoriazisul se mai poate localiza fie in pliurile cutanate inghinale sau axilare, fie la nivelul palmei sau ale suprafetelor plantare; in acest ultim caz, psoriazisul ia forma mai curand hiperkeratozica (piele uscata, aspra, cenusie,
fisurata). O alta localizare frecventa este la nivelul parului capului, firele de par traversand placile fara sa adere la ele.
Localizarile la fanere sunt si ele posibile, indeosebi la unghii, care prezinta mici depresiuni "in degetar", se ingroasa, se desprind si se coloreaza in galben-verzui, sau pe mucoasele care tapeteaza fata interna a obrajilor sau glandul penian.
Evolutie si complicatii – Psoriazisul evolueaza prin pusee avand, adesea, pentru fiecare puseu cate un factor declansator: rinofaringita, mai ales la copii, socul emotiv, luarea de medicamente (litiu, betablocante). Sunt posibile trei complicatii.
– Eritrodermia psoriazica este o generalizare a psoriazisului la intregul corp. Ea este insotita de o alterare a starii generale, cu febra, frisoane si pierdere in greutate.
– Psoriazisul pustulos, aparitia anumitor leziuni pustuloase, de culoare alb-laptos, asociate cu o febra ridicata, poate fi generalizat sau localizat, de cele mai multe ori la maini.
– Reumatismul psoriazic este cronic si poate lua doua aspecte: poliartrita (inflamatia mai multor articulatii) degetelor, cu tendinta deformanta; reumatismul axial (inflamatia articulatiilor coloanei vertebrale), in mod deosebit al articulatiilor sacro-iliace, intre sacrum si osul iliac.
Tratament – Exista un tratament local si unul general:
– Tratamentul local este valabil indeosebi pentru formele putin intinse. El consta dintr-un decapaj al leziunilor prin badijonari emoliente sau keratolitice, apoi in reducerea roselei subiacente cu ajutorul unor produse zise reductoare, dioxiantranol, dermocorticosteroizi, derivatii de vitamina D3).
– Tratamentul general consta in puvaterapie (ingestia unei psoralene urmata de expunerea la radiatiile ultraviolete A). Un tratament de atac de 3 sedinte pe saptamana timp de 4-6 saptamani este urmat de : tratament de intretinere cu un ritm variabil. Tratamentul poate consta din administrarea de opioide, active mai ales in formele de psoriazis pustulos, in mod exceptional (in formele foarte severe) din administrarea de imunosupresoare (metotroxat, ciciosporina).
In toate cazurile, asistenta psihologica a pacientului constituie o parte importanta a tratamentului; poate fi recomandata o psihoterapie de sustinere. De asemenea, sunt permise curele termale in anumite cazuri, intr-o statiune cu ape (decaparea leziunilor cutanate cu ajutorul unor dusuri filiforme – jeturi de apa foarte fine si foarte puternice).

Diagnostic -Tratamentele actuale albesc leziunile si determina aparitia lor un timp limitat fara sa asigure vindecarea definitiva. Placile reapar adesea dupa un interval de timp mai lung sau mai scurt, obligand pacientul sa refaca tratamentul.