Rectului (cancer al)

Tumora maligna care se dezvolta pe seama rectului sub forma unui adenocarcinom.

Frecventa – Cancerul rectului este unul dintre cele mai frecvente cancere digestive.
Cauze – El se dezvolta de cele mai multe ori plecand de la polipi benigni.
Simptome si semne – Simptomele revelatoare sunt emisiile de glera sau de sange si durerile rectale insotite de falsa necesitate de a defeca. Atunci cand boala este deja evoluata, extinderea sa la totalitatea pelvisului poate declansa dureri nervoase care evoca o sciatica.
Tratament – Acesta este chirurgical si consta in ablatia in intregime sau partiala a rectului. Poate fi vorba de o proctectomie (ablatia canalului anal si a rectului cu deschiderea intestinului pe peretele abdominal – crearea unui anus artificial definitiv) atunci cand cancerul afecteaza partea de jos. Rezectia anterioara este practicata in cancerele partii inalte si medii a rectului, care nu afecteaza partea de jos a rectului si canalul anal, permitand restabilirea imediata a continuitatii digestive. Atunci cand atingerea este foarte pronuntata, o radioterapie practicata inainte sau dupa interventie reduce riscurile recidivei locale. Tratamentele paliative cuprind radioterapia externa, asociata eventual cu chimioterapia, derivatia chirurgicala a intestinului spre peretele abdominal in amonte de tumora (colostomie de amonte) si tratamentele endoscopice (cu laser, de exemplu).
Prevenire – Prevenirea cancerului de rect, ca si cea a cancerului de colon, se bazeaza pe examene endoscopice anuale. Aceste examene sunt practicate la pacientii care prezinta antecedente personale, ca polipii rectului sau ai colonului sau o rectocolita hemomgica, ori antecedente familiale, in particular o frecventa ridicata a polipilor sau a cancerelor de rect sau de colon printre ascendenti.