Schizofrenie

Psihoza caracteristica prin dezagregarea personalitatii si prin pierderea contactului vital cu realitatea.
Schizofrenia afecteaza de cele mai multe ori adolescentul sau adultul inaintea varstei de 40-45 de ani.

Cauze – Cauzele acestei afectiuni complexe raman deosebit de controversate; perturbarea relatiei mama-copii, disfunctie a circuitelor si mediatorilor cerebrali, predispozitie constitutionala (subiect mare si fragil, caracter schizoid – introvertit, absent, repliat spre sine).

Simptome si semne – Schizofrenia este caracterizata printr-o disociatie mintala, ori o "discordanta", insotita de o invazie haotica a imaginarului, care se traduce prin tulburari afective, intelectuale si psihomotorii: sentimente contradictorii dovedite fata de acelasi obiect (iubire, ura), incapacitate de a actiona, autism, sentimentul de a nu se mai recunoaste, delir, catatonie (totalitatea tulburarilor psihomotorii caracterizata printr-o absenta de reactie la stimulii exteriori, o imobilitate absoluta, un refuz de a vorbi, de a manca).
Se deosebesc mai multe forme de schizofrenie: schizofrenia simpla (inhibitie, bizarerie, nonconformism); schizofrenia paranoida (delir neprecizat, temeri insotite, organizandu-se pe anumite teme – teama de a efectua anumite gesturi, teama de anumite culori, bolnavul avand, de altfel impresia ca gandurile ii sunt manipulate din exterior); hebefrenia si hebefrenocatatonia (catatonie, gesturi si actiuni puerile, repetarea nemotivata si automata a cuvintelor, gesturilor sau a atitudinilor, pseudodeficit intelectual).

Tratament – Acesta beneficiaza de un vast evantai terapeutic al psihiatriei moderne (psihanaliza, medicamente psihotrope, psihoterapie institutionala etc.) si permite pacientului sa gaseasca un anumit echilibru, daca nu chiar sa se vindece, multumita unei ingrijiri adaptate. In fata unui schizofrenic trebuie adoptata atitudinea de bun ascultator, de persoana care il linisteste, care incearca sa-l faca sa-si dezvolte treptat discursul, cu scopul de a-l aduce putin cate putin la realitate si de a-i valorifica activitatea sa sociala (ajutor pentru persoanele in varsta, participarea la pregatirea hranei pentru acestea, de exemplu).