Stenoza mitrala

Valvulopatie care se caracterizeaza prin ingustarea orificiului mitral (care are o suprafata in mod normal de 4 – 6 cm2) cu scaderea umplerii diastolice a ventricolului stang.
Ingustare a calibrului valvulei mitrale, situata intre auriculul stang si ventriculul stang al inimii. O stenoza mitrala obliga auriculul stang sa se contracte mai violent pentru a trimite sangele in ventricul, ceea ce poate antrena o aritmie prin fibrilatie auriculara (contractii rapide si neregulate ale muschiului cardiac).

Cauze – Mai frecventa la femeie decat la barbat, stenoza mitrala este aproape intotdeauna consecutiva unui reumatism articular acut.

Simptome si semne – La mai multi ani dupa boala in cauza, o gafaiala, care nu apare la inceput decat la efort, se instaleaza treptat pana cand ajunge sa se manifeste si in stare de repaus: aceasta gradare traduce evoluarea stenozei mitrale. Subiectul mai sufera de palpitatii sau de fibrilatie auriculara. Cresterea presiunii in auricul poate avea rasunet asupra plamanilor. Pacientul poate expectora sange.
Examenul clinic la stetoscop, care face sa se auda, in fata varfului inimii, o izbucnire de doua zgomote ale inimii si un uruit caracteristic in timpul distolei, conduce la diagnosticare.

Tratament – Acesta se face pe baza de medicamente diuretice si digitalice, chiar de anticoagulante. Ca in orice valvulopatie, trebuie luate precautii pentru a indeparta orice risc de endocardita (infectie a valvulei), in particular in cursul ingrijirilor dentare. Atunci cand stenoza mitrala este stransa si prost tolerata, se poate avea in vedere fie o valvuloplastie percutanata (cu ajutorul unei sonde dotate cu un balonas), fie o interventie chirurgicala, comisurotomia sau inlocuirea valvulara.