Stomie

Tehnica chirurgicala care consta in punerea cap la cap a doua organe cavitare (de exemplu, stomacul si intestinul subtire) sau a unui organ cavitar (colon, ureter) cu pielea. In acest ultim caz, termenul de stomie desemneaza atunci prin extensie si rezultatul interventiei, adica orificiul de curgere a materiilor fecale sau a urinei.
Diferite tipuri de stomie – Stomia consta de cele mai multe ori in deschiderea unui segment de intestin la nivelul pielii: atunci se vorbeste de ileostomie daca este vorba de ileon (ultima parte a intestinului subtire) sau de colostomie daca este vorba despre colon. Aceasta ultima interventie se poate practica pe oricare segment al colonului: care se numeste cecostomie atunci cand cecumul este imbinat cu pielea, colostomie transversa atunci cand este vorba despre colonul transvers si colostomie stanga daca este vorba de colonul stang sau de colonul descendent. O colostomie poate, de asemenea, sa priveasca ureterele, dupa ablatia vezicii, o derivatie a urinelor; atunci se vorbeste de ureterostomie; uretera este imbinata fie cu pielea (ureterostomie cutanata), fie cu un viscer cavitar, de exemplu colonul (ureterocolostomie).
O stomie poate fi temporara, practicata in asteptarea cicatrizarii leziunilor ce permite restabilirea circuitului digestiv sau urinar normal, ori definita, daca, in aval, caile digestive sau urinare sunt distruse, astupate sau indepartate.
Diferite tipuri de aparat:
– aparatele zise "dintr-o bucata", constituite dintr-o punga adeziva pe care este integrat un inel de material adeziv, ansamblul trebuind sa fie reinnoit la fiecare schimbare a pungii;
– aparatele zise din "doua bucati", in care punga este fixata la suportul adeziv prin doua garnituri care asigura o fixare solida si etansa, permitand in acelasi timp indepartarea pungii in orice moment. Astfel este posibil sa se lase suportul pe loc timp de mai multe zile (in timp ce punga este schimbata sau golita pe masura necesitatii), evitand scoaterile prea frecvente, uneori greu tolerate de piele;
– tampoanele si dopurile sunt utilizate doar de catre subiectii care au suferit o colostomie stanga. Ele sunt autoadezive. Tampoanele au proprietatea de a se expanda in contact cu mucoasa colica, ceea ce blocheaza materiile fecale pentru un oarecare timp.

Ajustarea pungilor se face actualmente perfect si aparatele nu emit nici zgomote, nici mirosuri neplacute.
Unele colostomii stangi sunt atat de bine tolerate incat pacientul nu poarta punga, multumindu-se sa-si goleasca intestinul la 2-3 zile printr-o irigatie colica, clisma cu apa calduta administrata prin orificiul stomiei. Aceasta tehnica. evacuand complet colonul, care se mentine in continuare gol aproape 4 ore, permite pacientului sa se dispenseze total de aparat pe aceasta perioada sau sa utilizeze un material mai "usor" (o simpla compresa sau o minipunga).

Intretinerea pungilor – Punga trebuie sa fie schimbata in fiecare zi daca este de tipul dintr-o bucata sau, daca este din doua bucati, atunci cand se simte nevoia. In acest ultim caz, suportii pot ramane pe loc timp de 4 pana la 8 zile, iar pungile 3-4 zile pentru ureterostomizati, 1-2 zile pentru ileostomizati, ele trebuie aruncate dupa fiecare umplere pentru colostomizati.
Este preferabil ca punga sa fie schimbata seara sau dimineata, in momentul in care scurgerea de urina sau de materii fecale este mai mica. Dezlipirea peretilor pungii inainte de aplicare permite sa intre putin aer si faciliteaza scurgerea fecalelor si urinelor. O data aplicat aparatul, subiectul trebuie sa verifice ca punga este bine fixata, tragand usor in jos.
Conturul orificiului de scurgere a fecalelor sau urinelor trebuie sa fie spalat cu apa calduta si un sapun bland, cu o manusa de toaleta rezervata acestui scop, ori eventual cu batiste de hartie sau cu comprese. Trebuie evitat sa se frece prea energic sau sa se produca iritatii cu alte produse, apoi sa fie uscat cu grija inainte de a fixa punga.
Evolutie – Ca regula generala, in lunile care urmeaza interventiei, dimensiunile orificiului scad usor. Marimea acestuia mai evolueaza si in functie de fluctuatiile greutatii corporale. In consecinta, alegerea unui aparat nu este definitiva: este posibil ca acesta sa fie schimbat dupa tipul activitatilor subiectului sau dupa evolutia stomiei sale.
Complicatii – O schimbare a marimii, formei sau culorii orificiului si a pielii care il inconjoara, o sangerare persistenta trebuie sa faca obiectul unei consultatii medicale, ca si orice modificare de durata a consistentei fecalelor sau orice schimbare a mirosului sau a aspectului urinelor.
A trai cu o stomie – In pofida calitatii materialului actual, adaptarea psihologica la purtatul aparatului poate fi dificila. Este important ca pacientii sa invete sa raspunda ei insisi la constrangerile care rezulta din practicarea unei stomii. Daca este posibil folosindu-se ajutorul unei asociatii de bolnavi.
Dupa o stomie, este posibila practicarea sportului. Este preferabil sa se evite sporturile violente sau de contact, toate sporturile individuale putandu-se practica fara restrictie. Dusurile si baile in piscina sunt, de asemenea, posibile deoarece aparatele rezista la apa, chiar sarata sau clorata: este suficient ca dupa baie sa fie uscate cu grija.