Termalism

Utilizare si exploatare terapeutica a apelor minerale.
Exista diferite ape minerale care se deosebesc intre ele prin componentele lor: reziduul uscat (care ramane dupa evaporarea apei). Asociind elemente minerale de concentratie mare (sulfuri, sulfati, clor, bicarbonat de sodiu si de calciu) sau mica (arsen, fier, seleniu, elemente radioactive), gaze (dioxid de carbon, hidrogen sulfurat), namoluri naturale care contin microorganisme. Temperatura izvorului (la "gura" lui) este variabila; de la mai mult de 50GC pana la mai putin de 20 C; dupa temperatura lor, apele sunt denumite hipertermale, termale sau hipotermale.
Indicatii si tehnici – Compozitia unei ape orienteaza utilizarea ei terapeutica: apele sulfurate, de exemplu, sunt cunoscute in principal pentru efectul asupra pacientilor care sufera de boli respiratorii, otorinolaringologice sau de reumatism; apele bicarbonate sunt foarte indicate in patologia digestiva. In Franta, si nu numai aici, se cunoaste o indicatie precisa pentru fiecare tip de apa; in alte tari ale Europei totusi, aceasta dispozitie nu este urmata cu aceeasi rigoare.
Termalismul este indicat in diferite afectiuni cronice. In afara puseelor acute, apele fiind utilizate sub diferite forme:
– in arteriopatia membrelor inferioare in stadiul de dureri la mers, sub forma de bai, dusuri, exercitii in piscina si injectii;
– in tratamentul bolilor digestive si metabolice (colopatii, obezitate, dupa hepatita), sub forma de bauturi, bai, dusuri, cataplasme cu namol, exercitii in piscina si spalaturi; in neurologie, sub forma de bai, dusuri, miscari in piscina si cataplasme cu namol;
– in tratamentul bolilor de piele si ale mucoaselor (eczema, psoriazis, cuperoza, cicatrice, gingivita si glosita, arsuri), sub forma de bai de gura, bai, dus filiform la mare presiune, comprese, exercitii in piscina;
– in flebologie (urmari recente ale flebitei, boli vasculare), in principal sub forma de bai;
– in tratamentul afectiunilor psihosomatice (nevroze, depresii benigne), de cele mai multe ori sub forma de bai;
– in tratamentul afectiunilor renale si de metabolism, sub forma de bauturi si de bai;
– in tratamentul bolilor respiratorii (sinuzite, otite, astm, bronsite), sub forma de bautura, inhalatii, gargarisme, bai si irigatii nazale sub presiune, asociate cu reeducarea respiratorie, cu drenajul postural si cu insuflatia tubara;
– in reumatologie (artroza-lombalgii, reumatism inflamator in afara puseelor, sechele ale traumatismelor), sub forma de bai, dusuri, mobilizari in piscina, bai si cataplasme de namol.
Desfasurare – O cura dureaza in jur de doua sau trei saptamani, mai mult in unele tari, si poate fi reinnoita de cate ori este nevoie. In cursul tratamentului, apa este utilizata la locul de unde tasneste izvorul sau la gura lui, sub diferite forme (bauturi, inhalatii etc.), uneori fiind asoiate mai multe izvoare pentru tratamentul aceleiasi afectiuni. La nevoie, apa este racita sau incalzita inainte de utilizare. Climatul locului, asociat cu schimbarea modului de viata si departarea de domiciliu pe care le presupune cura, contribuie la efectele benefice ale acesteia.
Rezultatele nu se vad decat la cateva saptamani dupa cura, chiar la capatul a mai multor luni. Termalismul permite in cazul afectiunilor cronice, o micsorare a numarului si intensitatii puseelor, precum si o reducere a consumului de medicamente.
Contraindicatii – Insuficientele hepatice, renale si cardiace grave, precum si cancerele in evolutie constituie tot atatea contraindicatii ale termalismului.