Toxicomanie

Comportament care consta in consumul in mod regulat si important de substante (droguri) mai mult sau mai putin toxice si susceptibile sa genereze o stare de dependenta psihica si/sau fizica. Conform unei recomandari a Organizatiei Mondiale a Sanatatii (O.M.S.), termenul de "toxicomanie" ar trebui sa fie inlocuit cu cel de "farmacodependenta".

Diferite tipuri de droguri – "Drogurile" din limbajul curent au ca punct comun fie acela de a fi substante (heroina, cocaina etc.) al caror utilizare este ilegala, fie substante (lipici, benzina etc.) deturnate de la folosirea lor legala. Este important sa se sublinieze ca unii specialisti nu ezita sa numeasca "droguri" si alte substante (alcool, tutun), legale si relativ bine integrate social. In plus, unele medicamente (anxiolitice, hipnotice, morfina, amfetamine) pot fi deturnate de la folosirea lor normala de catre toxicomani sau chiar pot induce o dependenta involuntara la bolnavi.
Drogurile actioneaza asupra creierului, dar in diferite feluri, in functie de produs: destindere, linistire, stimulare, excitare, distorsionare a perceptiilor senzoriale, halucinatii etc.

Cauze – La tineri, luarea ocazionala de droguri traduce dorinta de a incerca senzatii noi, dorinta de a-i imita pe altii sau de a trece peste interdictii. Unii adolescenti, dupa aceste prime experiente, devin consumatori regulati. Trei factori pot contribui la aceasta: frecventarea drogatilor; un dialog insuficient cu mediul familial; probleme psihologice personale, drogul permitand toxicomanului sa evadeze dintr-o realitate pe care nu o suporta. Uneori, exista o adevarata dereglare psihiatrica subiacenta, pe care medicul trebuie sa stie s-o depisteze cu scopul de a putea propune un tratament.

Efecte nedorite – Toxicomania se manifesta printr-o dependenta psihica, adica printr-o nevoie de nestapanit de a consuma drogul. In plus, unele produse declanseaza o dependenta fizica: oprirea luarii drogului antreneaza o "stare de lipsa" (sau un sindrom de intarcare), uneori grav, comportand mai ales angoasa, greturi, varsaturi, dureri musculare si chiar halucinatii.
Fiecare drog are efectele lui toxice care sunt eventual mortale. Hasisul, de exemplu, poate micsora rezistenta la infectii sau poate provoca un sindrom psihologic de indiferenta sau de dezinteres scolar. Toxicomanii care utilizeaza seringi risca in plus, atunci cand le schimba intre ei, sa contracteze grave boli virale (hepatita B sau C, SIDA).
In sfarsit, se intampla ca toxicomanul, pentru a-si procura banii necesari cumpararii drogului, sa ajunga sa frecventeze medii din ce in ce mai periferice si mai violente.

Tratament – Un consumator ocazional nu necesita vreun tratament medical: anturajul familial si scolar trebuie sa-l avertizeze in ce priveste riscul de obisnuire si de crestere a dozelor. Cel care foloseste mai regulat droguri le poate fi ajutat printr-o sustinere psihologica ce ii permite sa inteleaga ce dificultate a existentei are de depasit si prin ce poate inlocui drogul. In sfarsit, daca s-a instalat o dependenta fizica, oprirea drogului se impune inainte de ingrijirea psihologica. Oprirea drogului (intarcarea) este practicata sub control medical si asociata cu administrarea temporara a medicamentelor de substitutie. Luarea in ingrijire a toxicomanilor cuprinde si prevenirea si/sau tratamentul problemelor de sanatate care decurg din luarea drogurilor; pentru a evita propagarea bolilor virale, unele tari iau masuri ca punerea in vanzare libera a seringilor sterile. Dar cel mai important ramane un program de readaptare sociala si profesionala, la nevoie internand bolnavul intr-un centru specializat.

Daunele aduse de "drogurile usoare" – Daca dependenta fizica este deosebit de mica in cazul hasisului – de unde calificativul sau de "drog usor", efectul sau toxic imediat consta in micsorarea rezistentei la infectii, toxicitate asupra embrionului in caz de sarcina, tulburari ale functiilor intelectuale. Folosirea regulata a hasisului antreneaza, de asemenea, o importanta dependenta psihologica. Actualmente se stie ca luarea regulata de hasis este responsabila, din cauza actiunii sale asupra sistemului nervos central (blocaj al receptorilor nervosi de catre drog), de aparitia unui dezinteres scolar si, mai mult chiar, de o indiferenta generala denumita sindrom amotivational, ori anhedonie.