Transfer

Proces prin care, in psihanaliza, pacientul reactualizeaza conflictele sale infantile proiectand asupra terapeutului imaginea parintilor sai si a sentimentelor sale (dorinte, experiente neplacute, descoperirea sexualitatii etc.), fata de ei.

In psihanaliza – transferul nu se instaleaza adesea decat in mod lent, fiind intrepatruns cu ezitari, taceri din jena si rezistente. Analistul este atunci suportul "neutru si binevoitor" al unui amestec de iubire si ura care traduce reaparitia ambivalentei oedipiene, cu un transfer cand "pozitiv" (sentimente afectuoase), cand "negativ" (sentimente agresive). Reciproc, analistul incearca fata de pacientul sau reactii inconstiente, care pot reactiva propriile sale conflicte si pe care Freud le numeste contratransfer. Existenta acestui contratransfer necesita o analiza prealabila a psihanalistului inainte ca acesta sa poata trata el insusi pacienti.

In psihologie – se utilizeaza termenul de transfer intr-un sens general de deplasare a afectivitatii legate de un obiect (persoana, situatie, lucru) asupra altui obiect. Copilul sub trei ani, de exemplu, face un transfer asupra obiectelor (jucarie, papusa) lumii exterioare, conferindu-le o viata animata asemenea vietii sale; la adult, numeroase relatii pot fi interpretate in termeni de transfer: o persoana indragostita, de exemplu, atribuie partenerului sau propriile stari sufletesti sau le transfera asupra unui obiect simbolic (floare sau bijuterie, de exemplu).