Traumatism cranian

Soc accidental pe craniu, complicat sau nu cu leziuni ale encefalului.
Traumatismele craniene sunt frecvente. Principala lor cauza este reprezentata de accidentele rutiere, responsabile de jumatate din traumatismele craniene severe, in particular la tineri, la care constituie prima cauza de mortalitate. Alte origini sunt caderile, indeosebi inainte de 15 ani si dupa 65 ani, apoi accidentele de munca si sportive, accidentele casnice si agresiunile.
In afara cazurilor celor mai benigne, caracterizate printr-o durere, un hematom sau o plaga a pielii capului, traumatismele craniene pot fi sursa leziunilor primare (care apar imediat) sau secundare (care se produc la cateva ore pana la cateva luni dupa traumatism).
Leziunile primare – Leziunile primare sunt osoase sau encefalice.
– Leziunile osoase sunt fracturile boltei craniene (prin soc direct) si cele ale bazei craniului (prin propagarea socului). Exista doua varietati deosebite de fractura: fractura cu deplasare, un fragment osos fiind deplasat si infundat, si fractura deschisa, cu plaga a pielii capului. O fractura nu antreneaza in mod obligatoriu consecinte grave, dar poate provoca, mai ales in caz de deplasare, leziuni ale encefalului, primare sau secundare.
– Leziunile encefalului cuprind comotia cerebrala, contuzia cerebrala si hematomul subdural acut. Comotia cerebrala se traduce prin leziuni difuze ale substantei albe provocate de deplasarea si intinderea structurii nervoase in momentul impactului. Ea este responsabila de o pierdere imediata a starii de constienta, durata ei fiind proportionala cu intensitatea leziunilor. Contuzia cerebrala comporta o distrugere a celulelor nervoase si mici focare de sangerare. Leziunile contuziei pot fi localizate la punctul de impact al traumatismului sau de partea opusa atunci cand rezulta dintr-un mecanism de contralovitura. Ele antreneaza, in functie de localizarea lor, tulburari de comportament sau un usor deficit motor, in general fara gravitate si reversibil. Hematomul subdural acut este o punga de sange colectat in grosimea meningelor. El genereaza rapid o paralizie si tulburari ale constientei (somnolenta care poate merge pana la coma).
Leziunile secundare – Leziunile secundare se produc intr-un interval care poate merge de la cateva ore pana la cateva luni dupa traumatism, si pot aparea chiar atunci cand nu exista o fractura. Hematoamele intracraniene sunt responsabile de o treime din decesele tardive prin traumatisme craniene. Este vorba de hematoame extradurale, situate intre duramater si cutia craniana, si de hematoame subdurale cronice, situate intre encefal si duramater. Primele se manifesta prin dureri de cap si tulburari ale constientei (somnolenta, coma). Celelalte se traduc, in interval de cateva zile pana la cateva luni dupa traumatism prin dureri de cap, o hemiplegie, o afazie, o stare de pseudodementa sau doar de confuzie la subiectul varstnic, tulburari ale comportamentului (inchidere in sine). Pericolul acestor doua tipuri de hematom rezida in compresia pe care o provoaca asupra creierului. Modul de instalare a simptomelor pe care le produc este cu atat mai putin rapid cu cat hematomul apare mai tarziu. Intr-un mare numar de cazuri, aceste hematoame pot fi depistate prin scanerul cerebral si pot fi tratate, la nevoie, printr-o interventie chirurgicala de urgenta.
Diagnostic si tratament – Interogatoriul ranitului sau al anturajului sau da posibilitatea sa se evalueze violenta accidentului si sa se stie daca a avut loc pierderea starii de constienta, ceea ce sugereaza formarea unui hematom. Examenul imediat, care va fi repetat in cursul supravegherii, se leaga de punctele urmatoare: starea de constienta, semnele neurologice corespunzand unei leziuni localizate ca un hematom (paralizie a unui membru, abolirea unui reflex), plaga a pielii capului. Radiografiile craniului, in cautarea unei fracturi sunt sistematice.
Atunci cand nu exista nici fractura, nici semn neurologic, riscul de complicatie este infim si spitalizarea nu este intotdeauna necesara. Atunci cand a avut loc o pierdere a starii de constienta – chiar daca ranitului pare sa-i mearga foarte bine – o supraveghere de 24 – 48 ore in spital este recomandabila. In caz de coma sau de semn neurologic, se impune spitalizarea intr-un serviciu de neurochirurgie: scanerul cerebral permite sa se instituie un tratament adecvat in fiecare caz. In caz de hematom subdural acut, este practicata o reanimare, concomitent cu un tratament antiedematos. Hematoamele extradurale sunt drenate pe cale chirurgicala in regim de urgenta, in timp ce hematoamele subdurale cronice pot face obiectul unui drenaj chirurgical sau al unei corticoterapii.